Dacă a venit luna septembrie, cu ploi și stru­guri, cu ghiozdane și amărăciunea începutului de școală (bine, poate nu toți copiii simt astfel) atunci înseamnă că e  timpul ca Teatrul ,,Jean Bart” să își deschidă porțile, după trei luni de vacanță. Să ne înțelegem, vacanță nu înseamnă că nu s-a muncit, ci doar că nu au mai avut loc reprezentații. ,,Păi asta mai e vacanță?”, ar întreba unii. Totuși actorii nu se supără. Pentru o meserie minunată precum e aceasta, lucrul și aplauzele reprezintă o răsplată mai valoroasă decât zilele unui concediu prelungit. La ce s-a muncit? La transpunerea scenică a unui text de referință din universul dramaturgiei mondiale. Capodopera lui William Shakespeare intitulată ,,Visul unei nopți de vară”. Distribuția este numeroasă, 18 personaje (în varianta de față) vor interacționa în feeria care a trecut cu brio de proba timpului. Scriitorul Robert Graves spunea despre Shakespeare, cu umor, că: ,,…este foarte valoros, în pofida faptului că e… foarte valoros.”. Chiar și Voltaire, care îl numea ,,un bețiv sălbatic”, a fost silit să-i recunoască talentul și putința de a da frâu liber imaginației ca nimeni altul până atunci. Marele Will a scris ,,Visul unei nopți de vară” undeva între anii 1590 -1596. A fost publicată în 1600, iar prima ieșire la rampă, despre care se poate spune cu certitudine că a avut loc, s-a consumat la 1 ianuarie 1605. Firul poveștii se toarce în jurul pregătirii pentru nunta ducelui Athenei, pe parcursul căreia se întrepătrund aventurile unor cupluri de îndrăgostiți și ale unei echipe de actori amatori ținuți sub observație și controlați de ființe supranaturale puse pe ghidușii.
Datele despre autor și operă sunt disponibile orcărui utilizator de internet care, printr-un simplu search, poate afla informații mult mai stufoase și interesante decât cele enumerate mai sus. Textul de față își propune un alt obiectiv. Acela de a arunca o privire în atelierul de lucru al celor care au pus umărul la înfăptuirea proiectului aici, la teatrul din Tulcea.
Regia spectacolului este semnată de Aurel Palade. Născut la 22 iulie 1971, la Bozieni, Roman, a studiat între anii 2000-2004 la Facultatea de Regie – Teatru din cadrul Universitatății Naționale de Arta Teatrală și Cinematografică București, profesor Alexa Visarion. Între 2004 și 2006 își continuă studiile obținând diplomă de master în regia spectacolului contemporan. Numele său este legat de începuturile teatrului ,,Jean Bart”, întrucât în anul  2008 a regizat spectacolul ,,Steaua fără nume”. Datorită succesului de care s-a bucurat atât la sediu cât și în deplasare (a participat la festivalul FestCo, organizat de Teatrul de Comedie București), ,,Steaua fără nume” a deschis calea pentru încă două proiecte marca Aurel Palade. Al doilea dintre ele și singurul pe care nu și-ar fi dorit nimeni să îl realizăm, a fost ,,Dicte-Um poetic” (2010), dedicat memoriei actorului Cornel Cimpoae, interpretul lui Grig din textul lui Mihail Sebastian, dispărut dintre noi fulgerător și pe nedrept. A treia montare a venit la scurt timp. În septembrie 2010, pe fondul asprelor mă­suri guvernamentale și al schimbării condu­cerii instituției, premiera spectacolului „Woyzeck” trece aproape neobservată. Ca light-designer și asistent de regie, Aurel Palade s-a remarcat în alt ,,Visul unei nopți de vară”, regizat de data aceasta de Ion Dore în 2010, și doi ani mai târziu în ,,Năpasta” după I.L. Caragiale. Acum lucrăm la cea mai populară comedie shakespeariană. Dar… mai bine vă invit la un început de repetiție. Asta pentru că de multe ori v-ați întrebat cum o fi.
INTERIOR – FUMOARUL TEATRULUI ,,JEAN BART” – AMIAZĂ
Aurel și Mișu stau de vorbă pe fotolii. Actrițele au îmbrăcat costumele de scenă și așteaptă
părerea regizorului.
MIȘU
Aurică, îmi zici și mie câteva cuvinte despre piesă pentru articol, să înregistrez?
AUREL
Păi e ca și cum ți-aș pune eu telefonul în față și ți-aș zice: Ia, glumește și tu jumătate de oră.
MIȘU
Da, așa e. Atunci mai bine stau în sală și te înregistrez așa, la lucru.
AUREL
Bun, ok.
INTERIOR – SCENĂ – PESTE CÂTEVA MINUTE
Actrițele vin la scenă în costumele proaspăt croite.
AUREL
Dacă eram ca alți regizori, luam trei clase de la liceu și îmbrăcam așa toți copiii. Idei sunt, nu sunt bani. Cristi, vezi că Oberon al tău vrea să se ascundă când intră în scenă îndrăgostiții. Apoi își amintește că e nevăzut. Uită, pentru că el e rege de puțin timp și nu e obișnuit. Dane, vezi că în Puck vii obosit ca să te vadă stăpânul. La facultate profesorul nostru făcea foarte urât dacă întârziai și un coleg de-al meu, deși venit mai devreme, aștepta să intrăm toți și alerga pe loc înainte să vină în clasă, cu cinci minute înainte de curs. Apoi intra, ca la semaforul pe galben, foarte preocupat și gâfâind. Așa face și Puck.
De ce recurg personajele astea la vrăji? Shakespeare, dacă ar fi trăit acum, ar fi fost un psiholog grozav. E ca la Jung Și Freud. Cum era aia, Mihai?
MIȘU
,,Dacă nu ești Jung sau Freud visezi ca prostul.”
AUREL (râde)
Da. Ei vrăjesc tinerii pentru că veșnicia lor îi plic­tisește. Ca acele cupluri care se duc la psiholog că își pierd roman­tismul, iar el le spune să joace personaje, să facă travesti, înțelegeți? Hai!
*
Să facem cunoștință cu actorii noi. Puck, spiriudușul buclucaș, alături de Fundulea, apare în toate cele trei planuri care compun piesa. Numit și Robin Goodfellaw (Băiat-Bun), este inspirat din mitologia antică engleză. Respon­sabil de încurcăturile create cuplurilor de îndrăgostiți și de modificarea înfățișării celui mai energic dintre actorii amatori, acesta este interpretat cu talent și pricepere de actorul Dan Constantin. Acesta, la sugestia regizorului propune un personaj mustind de dorința de libertate și plictisit de giumbușlucurile pe care le face de o eternitate.
Dan Constantin s-a născut la 11 martie 1959, în judetul Cluj. A absolvit Universitatea Politehnică, Facultatea de Automatizări Indus­triale, promoția 1984-1985 și Universitatea Hyperion, București, Facultatea de Arte, Actorie, promoția 1994-1995, clasa Prof. Ileana Ploscaru, asistent Florin Zăncescu. Între 1986 și 1989 este actor la Teatrul de Revistă al Armatei din Cluj-Napoca. Între 1 august 1989 și 1 august 1996, actor la Teatrul de Revistă Fantazio din Constanța. Între 2000 și 2004, joacă la Teatrul de Păpuși și Marionete Puck (ce coincidență, nu?) din Cluj-Napoca. Din 2004, se angajează la Teatrul Municipal ARIEL din Râmnicu Vâlcea, unde lucrează în prezent.
Interpretul lui Nick Fundulea, Radu Niculescu, este născut la 24 octombrie 1967 și a absolvit Academia de Teatru și Film, promoția 1992, clasa prof. Florin Zamfirescu. A jucat în unele din cele mai valoroase spectacole montate pe scena Teatrului Dramatic Constanța, cu
regizori precum: Cătălina Buzoianu, Tudor Mărăscu, Horațiu Mălăele, Yannis Margaritis, Dominic Dembinski și alții. În prezent, este profesor universitar la catedra de Teatru a Universității „Ovidius” din Constanța și colaborator al Teatrului Ariel din Râmnicu-Vâlcea. În „Woyzeck”, cel de-al treilea spectacol montat de Aurel Palade la Tulcea, Radu Niculescu a interpretat rolul furiosului Tambur Major.
Actrița Roxana Filip și-a însușit cu succes datele Hermiei, una dintre cele două tinere îndrăgostite care-și apără iubirea găsindu-și re­fu­giul în pădurea vrăjită. Roxana este licenţiată în Arta actorului, absolvind UNATC București în anul 2011, la clasa aceluiași Florin Zamfirescu. Din octombrie 2012 colaborează cu teatrul vâlcean, lucrând în producțiile ,,Căsătoria”, după Nikolai Gogol, regia: Aurel Palade și ,,Groparii” după ,,Hamlet” al lui William Shakespeare, sub bagheta lui Vlad Popescu.
Alecsandru Dunaev, proaspăt absolvent UNATC, revine la Teatrul ,,Jean Bart” după 3 ani petrecuți pe meleaguri dâmbovițene. ,,Visul unei nopți de vară” este primul spectacol pe care îl lucrează după terminarea studiilor.
Dis­tri­buit în rolul lui Lysander, Duni adaugă încă un titlu pe lista de piese de teatru la care a lucrat pe scena tulceană până în 2010. Oberon, regele spiritelor pădurii și Theseu, ducele Athenei, prind contur în interpretarea lui Cristi Naum. Absolvind Facultatea de Arte din Galați, secția Teatru în 2008, Cristi, împreună cu soția sa, Irina Naum (care interpretează personajele Fir-De-Păianjen și Philostrat), absolventă a aceleiași universități, au jucat rolurile principale din spectacolul ,,Nunta lui Figaro”, de Pierre Beaumarchais, regia Radu Olăreanu. Imediat după aceasta s-au stabilit la Târgu Jiu, fiind în prezent angajați ai Teatrului ,,Elvira Godeanu”. Cu toate acestea, ei nu au pierdut legăturile cu orașul natal, Cristi fiind, după ,,Acasă la tata”, regia Dan Chiriac, la a doua colaborare cu teatrul nostru.
Spectacolul este aproape gata. Gongul va bate sâmbătă, 28 septembrie, ora 19.00, iar al doilea spectacol se va juca duminică, 28 septembrie, la aceeași oră.
Aurel Palade, în viziunea căruia spectacolul se sprijină pe relațiile firești dintre personajele -duhuri (pe care actorii, teoretic, le pot interpreta în nenumărate feluri), îmi spune: ,,Spectacolul poartă ceva din omagiul adus actorului, indiferent dacă e bun sau rău”.
Din distribuție fac parte actorii: Oana ȘTEFAN-PISAROGLU – TITANIA/HIPOLITA, Cristi NAUM – THESEU/OBERON, Dan CONSTANTIN – PUCK, Nelu SERGHEI – EGEU/BOTIŞOR, Alecsandru DUNAEV – LYSANDER, Vlad-Matei AJDER – DEMETRIUS,  Ionuț-Paul ȘTEFAN – GUTUIE, Radu NICULESCU – FUNDULEA, Costel ZAMFIR – FLAUT, Ionel DURBALĂ – SUBŢIRELU, Ana-Maria ȘTEFAN-HERMIA, Roxana FILIP – HELENA, Mihai GĂLĂȚAN – BLÎNDU, Irina NAUM – FIR-DE-PAIANJEN/PHILOSTRAT, Nicoleta LUNGU- MĂZĂRICHE, Ecaterina TUDOSE – BOB-DE-MUȘTAR, Leonard CRISTEA – PRINȚ, Andra-Alexandra VÂLCU-ARDELEANU – FLUTURAŞ.
Și dacă a venit luna septembrie, cu ploi și struguri, cu ghiozdane și amărăciunea începutului de școală, atunci înseamnă că e timpul ca Teatrul ,,Jean Bart” să își deschidă porțile, după trei luni de vacanță…
Pagină realizată de Mihai Gălățan (actor la Teatrul „Jean Bart”)