O ZI DIN VIAȚA LA NIȘTE OAMENI 2- mai nou, mai lung, mai amuzant!

O zi din viața la niște oameni 2

(mai lung, mai amuzant)

Piesă de teatru

PERSONAJELE:

SORIN

VALERIU

UN PERSONAJ SURPRIZĂ

NEA FOTEA

AUTORUL (VOICE OVER): Nimeni ar fi crezut că o poveste din cele mai neobișnuite se poate naște tocmai aici, într-un loc absolut banal, neinclus pe marea tablă de șah a intereselor Marilor Puteri. Cine ar fi putut visa că noua orânduire a lumii își va afla punctul de origine într-un frumos și liniștit orășel de la malul Dunării? Cine ar fi știut că prima din multele piese de domino va cădea la bobârnacul dat de doi… cum să zic… doi băieți care vedeau lucrurile un pic altfel? Cine… ?

Celula unei închisori. Valeriu și Sorin stau de vorbă.

VALERIU: Eram mic și țin minte că mă uitam într-o revistă de la Martorii lui Iehova cu desene din alea, știi?

SORIN: Da, mă! Din alea cu Iisus tuns...

VALERIU ...și cu chineji și țigani care stau  cu tigri și lei și au pe masă ridichi, nu știu ce... Fii atent! Noi aveam un sectant în bloc și el împărțea câcaturi din astea la copii. Și mi-a dat și mie. Aveam un teanc așa. Într-una era o listă cu așa nu-uri. Știi cum erau desenele alea, nu? Cu doi negri care-și dădeau cu ciomegele în mufarină, cu unu` care fumează și bea, altu` cu cărți de joc, cu boarfe, vrăjitoare, în fine! Și mai era o poză cu un gagiu și o gagică.

SORIN: Se buleau?

VALERIU: Nu se buleau, se pipăiau. Și asta a fost prima imagine care pe mine m-a întârâtat. Dup-aia, cât luam verile autobuzu` de unde stăteam, până la tatai-miu, îmi închipuiam că am gagică și că ne babardim.

SORIN: Bă, io eram prin I-IV. Și vroiam la veceu da` m-am ținut, că ma uitam la televizor la ceva interesant. Știi că organism` răspunde într-un fel când îți inhibi pișarea, nu?

VALERIU: Da.

SORIN: Mama spăla rufe în baie și am apărut în fața ei cu mertecu` lemn, că să mă lase la veceu. Când m-a văzut, cică: ce ți-ai făcut la puță?

VALERIU: Ofticată?

SORIN: Da, mă! Da` de ce să te oftici, frate?

VALERIU: E, nu era ea ofticată, a fost reacție. Dacă vine la tine unu` cu cariciu` băț și îți spune că vrea la veceu, tu stai așa, nu ai reacție?

SORIN: Ba da, mă! Da` uite că de aici pornesc nasoliile și problemele pe care le ai la maturitate. Te trezești că nu ți se mai scoală, că n-ai încredere în tine... de ce? Că părinții sunt boi și nu știu că pot fractura o chestie în tine prin lucrurile astea. Pe bune!

VALERIU: Bă, e un mare adevăr ăsta: dacă ai copil, dacă ai băiat, el va fi lăbar. Clar! Poți să te pui tu de-a curmezișu` cât vrei!

SORIN: E și sănătos să fii lăbar! Unii, dacă nu și-o freacă, fac prostii. Încep să sune gagici...

VALERIU: Au draci!

SORIN: Unii au maraton când sunt foarte triști.

VALERIU: Vezi, așa suntem noi construiți, creieru` nostru nu ne lasă să picăm în depresie. El vrea să ieșim și de aia ne oferă pofta asta de plăceri carnale, știi?

SORIN: Da, plăceri carnale: mici!

VALERIU: He he! Mici, kaizer! Să-ți zic o chestie, am avut pe unu` în familie, Dumnezeu să-l ierte, era un om cu foarte mult bun simț și avea cea mai a dracului nevastă și urâtă ca un câcat. E, ăsta de ce crezi că a murit?

SORIN: De ce?

VALERIU: De cancer la prostată. Ce înseamnă asta? Că organismu` semnalează ca displayu` de pe bordu` de la mașină problemele, când trebuie să faci ceva. Boala care l-a răpus, săracu`, arăta exact ce-i lipsea lui. E o chestie logică. Bă, e ca legea asta a echilibrului natural, asta fundamentală a naturii. S-ar reduce, așa, la mintea cocoșului, la ce zic babele astea idioate, că ce faci ți se întoarce. Bine sau rău.  Da` nu e lege bisericească, Arsenie Boca, sloboz! Nu e nimic supranatural. E ideea că dacă mă înjuri, eu reacționez urât. Dacă te porți frumos, mă port și eu frumos. Uite-așa.

SORIN: Auzi! Apropo de ce zici tu: mă chinuiam să adorm...

VALERIU: Bă, auzi! Ține-ți ideea numa` o secundă! Ca să-ți dau un exemplu, uite! Mai demult am fost jegos și mi-am luat-o. Jos la mine la crâșmă erau două ospătărițe, una româncă și alta țigancă. Și vine țiganca și mă întreabă dacă mai iau ceva. Și zic să îmi mai aducă un Ursus. Dup-aia vine românca și mă întreabă dacă mai vreau una. Și io fac: am spus colegei neagră să-mi aducă! Și săraca pleacă și îmi desface un Ursus negru. Bă! Am zis că mor! Deci dacă io nu eram un xenofob de trei lei, să fac trimitere la faptu` că aia e țigancă, nu mai plăteam ca bou` o bere neagră. Știi, chestia cu ce semeni aia culegi... zi ce vroiai să zici, scuze!  

SORIN: Stai că mi-a mai venit una acum! Să-mi amintești să ți-o zic pe aia cu yoga, da?

VALERIU: Ok . Bă, tu ești prost? Am zis colegei neagră să-mi aducă! Băi, asta e de comă! Scuze, zi!

SORIN: Bun! Auzi? Mă duc în Piața Veche și văd că dinspre biserica rusească vine un popă lipovean, cu cruce din aia întoarsă...

VALERIU: Cu cruce întoarsă, ha, ha, ha!

SORIN: Taci, mă, din gură! Cu cruce de-aia de-a lor, știi? Iarna trecută se întâmpla, cred că era bobotează, ceva. Coboară ăsta și îi dă unei țigănci de la tarabă să pupe crucea. Asta pupă, se închină și își vede de treaba ei. La care altu` de acolo zice: Fă, tu ești lipoveancă?

VALERIU: Tot în Piața Veche eram, la Cuptoru` de Aur...

SORIN: Bă, ai un stil, să fiu al dracu`! Lasă și tu un pic, un delta T să expire gluma, să se consume. Nu intra imediat, că mă faci să mă simt prost!

VALERIU: Ce sensibili suntem, auăileu!

SORIN: Cu mine nu-i bai! Io sunt io. Da` te trezești în lume.

VALERIU: Ce lume, mă? Mai ieșim noi vreodată de aici?

SORIN: Hai, nu începe!

VALERIU: Ascultă aici, eram la Cuptorul de Aur și vis a vis e o din asta cu ligheane, sodă, cuie, morții mă-sii! Și înăuntru un zugrav, ce era el, făcea stand-up la vânzătoare. Cică: ,,Am cerut la țăran două kile de fasole, da` să le aleg io!”. Sau ia un lighean roșu de acolo și zice: ,, Doamna Pașa, io nu pot să mă spăl la ăsta că-s daltonist!”. Alea erau ude toate, termină, mă, ce nebun ești, nu știu ce! Zi aia cu Yoga, cu adormitu`.

SORIN: Ai văzut cum se duce discuția? Că vorbeam de o treabă, am trecut în alta și tot așa! Deci mă chinuiam să adorm la un momen-dat, că aveam insomnie...

VALERIU: Asta că te gândești înainte să te culci, este?

SORIN: Da, mă rog! Și caut pe youtube sleep music, meditation, respirație, tot felu` de rahaturi de-astea. Și dau peste o vită hippioată care preda yoga. Apăs să văd. Și mă așez în pat. Cică: acum inspirăm albastru, expirăm roșu, lăsăm alte gânduri care nu sunt ale noastre și devenim cel ce suntem cu adevărat, adică cel conștient de proces, observatorul, morții lui. Și lăsăm gândurile adiacente să se spulbere ca baloanele de săpun și ceakra, mantra, câcat, kundalini... zic: du-te-n Hristosu mă-tii de vacă! Și pun un tataie din ăsta indian, cu cerșaf pe el, vorbea în engleză tipu`. Bre, super ok era! Ca oamenii. Zicea: respirați acolo, că dacă respiri adânc se oxigenează creierii și te ia cu somn. Adică logic, nu? Că tre` să faci efort, că după efort e normal ca organismu` să își conserve energia și să dormi. Adică erau chestii concrete, fără spiriduși, fără Bivolaru...

VALERIU: Da! Adică, bă! De ce omu` e atât de cretin încât preferă o explicație de asta cu prieteni imaginari, împotriva uneia logice și de bun simț? Uite fază, de când eram în facultate. Eram la un workshop ținut de autistu` ăla de Oreste, care încerca tot un exercițiu de yogalăi. Că să simțim picioarele ca niște rădăcini care duc în inima pământului și că avem creieru` ca un cufăr deschis, cu două sertare. Și luăm un disc dintr-o parte și îl punem în cealaltă. Iau io discu`, îl pun. La care ăsta: deci luăm discu` și îl punem în partea aialaltă. Mai iau o dată discu`, îl mai pun o dată. El: luăm discu` și îl băgăm. Și-a stricat singur, prostu`, exercițiu`! Și dup-aia, mă uitam la cât de mâncătoare de câcat e lumea, când întreba el cum a fost, dacă am simțit ceva. Toți boii ăia: da, da, am simțit, sigur! Mințeau ca porcii și asta îl încurajează pe nebun de a se crede mare hipnotist. Aici e greșeala noastră, că nu le spunem ăstora: ia mai du-te-n...

SORIN: Hai să-ți zic io cât de proastă e lumea! Nu-ți vine să crezi! Stăteam la coadă la poștă și mă cruceam: băi! Oameni care au drept de vot, au case și copii! Numa idioțenii întrebau. Într-un final mi-a venit și mie rândul, după ce m-am îngrozit de toți cretinii pământului. La care tanti zice că am completat greșit, că expeditoru` e pe față și destinataru` pe spate, sau invers. În fine! Și cumpăr un plic nou, da` când dau să completez mă gândeam care-i fața și care-i spatele la plic. Și o întreb pe tanti. Și atunci m-a trăsnit: și eu sunt unul din proștii de la coadă!

VALERIU: Tu simți, mă, că de când ne dau ăștia tratament, parcă se leagă altfel discuțiile? Nici voci nu se mai aud...

SORIN: Da. Ce s-o mai întâmpla prin lume?

VALERIU: Nu știu, frate! Nu zic ăștia nimic. Io cred că războiu` ăsta o să țină mult și bine!

SORIN: Da? Atunci de ce nu ne trimit pe front? Crezi că-și permit ei să țină doi ca noi în pârnae, așa, de simpatici?

VALERIU: Dacă nu ai uitat, noi am fost ăia care au bubuit nava rusă de spionaj. Din cauza mea și a ta a atacat Putin Ucraina! Acum ne țin ascunși, ca să mușamalizeze că din cauza noastră au declarat război. Că ei asta credeau la început, că e mâna ucrainienilor.

SORIN: De o lună tot aștept să ne împuște o dată.

VALERIU: Stai tu cuminte, nu ne-au împușcat atunci, nu ne-au împușcat până acum... nu ne mai împușcă nimeni de-acum în colo.  

SORIN: Ne-au închis și izolat ei, da` nu or să ne fure niciodată ce-i aici! (se ciocănește-n cap) Ce-ar spune păcăliciu` ăla al tău de Oreste dacă ar fi în situația asta? Cum ar fi, mă, după război, să facem noi o biserică a oamenilor care nu cred în basme de-astea ezoterice?

VALERIU: Tu vorbești, care vorbeai telepatic cu Michael Jackson?

SORNI: Lasă tu, că pe vremea aia nu făceam tratamentu` de acum!

VALERIU: O biserică laică, ai? Și să avem sutane și chestii...

SORIN: Și enoriașii să se babardească de jur împrejur!

VALERIU: Și să se facă o listă cu enoriașe de tras pe cosor pentru noi, ălea mai bunăciuni dintre bunăciuni!

SORIN: Tare ar fi, nu?

VALERIU: Tu știai o chestie? Fii atent aici la mine! Cum arată Buddha?

SORIN: Cum să arate? E chinez, e gras, așa. Râde. Seamănă cu Kim Jong Il.

VALERIU: Cum îl chema știi?

SORIN: Da... prințu` Gautama Siddhartha. Și Buddha înseamnă cel ce s-a trezit. Vorbesc prostii?

VALERIU: Asa e! Bravo...

SORIN: Stai mă, cum îi mai zicea? Că era și la Eminescu: eu nu cred nici în Iehova, nici în Buddha- Shakya-muni. Shakyamuni, frate!

VALERIU: Așa! Și toate numele astea de mi le-ai zis, din ce țară vin?

SORIN: Din india, de la țigani.

VALERIU: Așa, și Buddha al tău de ce e chinez?

SORIN: E, de ce e chinez? Că asta e varianta de statuie care vine de la chinezi! De ce Iisus e șaten cu ochi albaștri? Când el, de fapt, era ca Bin Laden? Că l-au pictat catolicii...

VALERIU: Fii atent aici la mine: ăla gras și simpatic nu e Buddha, e Budai! Budai este un Buddha. Ălalaltu`, prințu` Gautama este The Buddha!

SORIN: A, nu-s unu` și același?

VALERIU: Nu. Da` toată Europa, tot vestu` de fapt face confuzia asta. Băi, ce m-am enervat pe câcatu` ăla de unche-miu! Băga-i-aș sârmă-n nas de jeg nenorocit, ăsta s-a purtat toată viața mea cu mine ca cu ultimu` pelea bocancilor. Și  de când am mai scos și io capu` în lume și mai făceam câte ceva, murea de grija mea, știi? Și pe cât e de idiot, pe atât e de fățarnic și parvenit! De la Buddha mi-am amintit de el, că și el e cu yoghinii, cu dracu` să-l ia, cu filozofia orientală. Un fel de Oreste. Și vine la masă la noi, știi? Și zice: bravo, mă! Faci chestii frumoase, vezi că într-o bună zi toate astea pe care le faci o să se lege între ele. Și io zic: hai, mâncați, fireturi de aur, că vouă vi le-a adus!

SORIN: Ce anume? Ce a vrut să însemne asta?

VALERIU: Păi nu știi faza aia cu Nastratin?

SORIN: Nu, ce fază?

VALERIU: Păi merge Nastratin la nuntă, îmbrăcat sărăcăcios. Și nimeni nu-l băga în seamă. Și el o taie și se duce la vecinu` Ali, care era bogat, să îi ceară haine mișto pentru el și nevastă-sa. Și apoi se întoarce la nuntă și toți: vai, Nastratine, ce mai faci, ia loc! Servești niște pilaf? Și el zice: ia, mâncați, fireturi de aur, că vouă vi le-a adus!

SORIN: Aha, tare!

VALERIU: Și îi zic lu` unche-miu: unde ți-e filozofia? Parcă ziceai că eu nu sunt serviciu` meu, nu? Bou`!

SORIN: Ce-ai mă, cu el?

VALERIU: Bă, n-am nimic, mă! Da` nu fi meschin! Dacă ești un câcat, fii, nu-i problemă! Da` nu te preface drăguț și bun. Și mare iluminat, filozof bășit! Îmi vine să borăsc, în morții mă-tii!

SORIN: Lasă-l, mă, în pace! Merită? Nu merită! Și familia mea e de câcat. Da` io îi las, mă! I-am lăsat de mult. Nu îmi mai pasă.

VALERIU: Bă, o să-i strivesc într-o bună zi ca Gobbles pe țigani, băga-mi-aș...!

SORIN: Da, mă, ca Iancu pe bozgori! Tu ce faci mă? Plângi?

VALERIU: E, plâng!

SORIN: Uite, apropo de bozgori! A fost o fază pe vremea lu` Ceașcă cu un bozgor. Ăsta, nu știu cum dracu` îl chema, era tobar și vocalist într-o formație de rock supărat. Da` supărat- supărat. Avea voce de aia, dură frate! De metal adevărat.

VALERIU: Cum îi zicea formației?

SORIN: Nu mai știu. Mă rog...

VALERIU: Metrock?

SORIN: Parcă parcă...

VALERIU: Nu, nu! Metropol, Metropol era! Da, era unu` din cei mai buni vocaliști rock de la noi din țară tipu`. După părerea mea cea mai bună voce rock de dinainte de `89 a fost a lu` Minculescu. Acuma e vai mama lui, da` să asculți tu Iris 1 din 1984, să auzi ce plămâni băga!

SORIN: Stai, mă! Taci un pic! Deci au ăștia de la Metropol un concert prin Iași pe undeva. Au făcut o valiză de bani nedeclarați, normal... și dau să o întindă acasă. Când vin doi șmecheri și îl bagă pe al nostru în dubă. Ăsta, transpirat tot, a zis ca e Ilicitul, că au venit să îl umfle...

VALERIU: Așa.

SORIN: Așa. Și îl duc la un birou și îi pun o hârtie în față. O hârtie cu o partitură. De fapt, partitură... o scară, un rahat, o înlănțuire de 5 note muzicale. Ăsta se uită și zice Ighen, e treapta nu știu care mixolidiană, dorică, neolitică, pușca mea, din Mesopotamia din anu` 5 mii după Hristos.

VALERIU: Înainte de Hristos!

SORIN: Înainte de Hristos. Zic securiștii: dom-le, poți să o reproduci? El se uită așa la ei! Adică el a fost cel mai bun student de la Conservator și dacă știe să cânte 5 note bășite pe o orgă... veniți cu noi! Se duc. Dom-le! Se duc într-o hală de asta mare de tot, undeva într-un loc secret, știi? Și acolo o orgă mișto legată la un sistem de te câcai pe tine, pe vremea aia.  Și zic ăia: poftiți! El cântă, îți bubuiau urechile. Pe acolo tot felu` de muiști în halate, camere de filmat de la Buftea, nebunii! Mai stă un pic, vin Tovarășu` cu Tovarășa. Ăsta că: dom-le, ce-i aici, nem jol, bazdmeg, nu știu ce! Ăștia: bozgore, ciocu` mic! Și când colo vine, zice legenda, o navă extraterestră care se apropie, se oprește și ghici cum comunică, frate?

VALERIU: Cu orga?

SORIN: Da. Cu semnale sonore. Prin melodii! Cică prima oară nava a cântat progresia aia de note și apoi alte scheme.

VALERIU: Bă, asta-i Întâlnire de gradu` trei. Filmu` lu` Spielberg. Când face ăla din piure forma unui munte, care îi apare mereu în cap. Ce dracu, mă?

SORIN: Nu știu, mă, la ce film te referi tu, io așa am auzit faza! Sigur că nu cred, da` așa zic unii. Că cică de aia l-au și zătrit repede pe roacker, că a murit după revoluție rapid.

VALERIU: Deci mie nu-mi vine să cred că tu ești ăla care-mi spune câcatu` ăsta! What da` fuck? Unde-i discuția noastră despre biserica logicii și a teoriilor de bun simț?

SORIN: Hai, mă! Ce ești bulangiu? N-am voie să mai mănânc și io un câcat?

VALERIU: Ba ai!

SORIN: Zi, mă, facem o masonerie de-asta, un Rotary cu budunăret și labagii?

VALERIU: Cum nu?

SORIN: Să participăm la evenimente, tată! La ăia de-a doișpea care se califică la olimpiada națională să li se sugă mertecurile de către preotese. Să vezi ce oraș de genii o să avem!

VALERIU: Să ne implicăm în viața socială și culturală a urbei și să instituim premiile Templului nostru. De exemplu, femeia anului să o desemnăm noi și premiul să fie un gang bang! Sau un glory hole.

SORIN: Ce-i aia glory hole?

VALERIU: În principiu e un perete cu găuri. Aici-șa e o incintă în care stă o doamnă și acolo-șa stă un domn ca tine și-și bagă cariciu` prin gaură. Totu-i simplu, fără complicații! Ea nu știe cine ești, tu nu știi cine e!

SORIN: Păi, hai să ne apucăm!

VALERIU: (ironic) Bine, mă! Io glumesc și tu o iei în serios! Am mai făcut noi una...

SORIN: Hai, mă, să fim pragmatici, că avem teoretic toate resursele...

VALERIU: Ce resurse, mă, tu ești prost? Cine crezi că... bă! Despre ce vorbim aici?

SORIN: Vorbeam  de pragmatism. Știi cum definesc eu pragmatismul? Am un fes pe masă ok?

VALERIU: Ok.

SORIN: (pune fesul pe cap) Uite pragmatism! Ăsta e pragmatism!

VALERIU: Ăsta e pragmatismu`? Dacă ai un fes pe masă, să-l pui pe cap?

SORIN: Mă, lucrăm cu ce avem, ok? Momentan avem idei.

VALERIU: Și atât.

SORIN: Și atât, în Paștele mă-sii!

VALERIU (privind pe geamul celulei): Bă, aia nu-i Georgiana?

SORIN: Aia care era cu ăla cu nasu` așa?

VALERIU: Da, mă!

SORIN: Ia uite ce cur are!

VALERIU: Da, ea avea curu` mare din liceu.

SORIN: Lasă, mă, că era bună!

VALERIU: Era, dă-o dracului.

SORIN: Și-acuma e!

VALERIU: Știi faza de la banchet cu mine și cu ea? Ce idiot, mă! Ce bou!

SORIN: Care?

VALERIU: Păi stăteam acolo la banchet cu ea și vorbeam la modu`: mi-aș trage-o cu tine, da` intervine timiditatea! Ea zice: da, la mine la fel, că și eu mi-aș trage-o cu tine!

SORIN: Și?

VALERIU: Și nimic, a rămas așa, că intervine timiditatea.

SORIN: Deci lucrurile astea vor fi răzbunate! Până și Dumnezeu din cer e supărat pe tine, pe chestia asta!

VALERIU (tot în zare): Ia uite-l și pe Înalt Prea Sfințitu`! Și ia uite-i și pe ăia cu rafiile după ei!

SORIN: Din Deltă vine, fii atent!

VALERIU: Ce tare e! Bă, te vinde și te cumpără, gagiu`. Era vara trecută la papetărie înăuntru, bă, domina tot ce era acolo!

SORIN: Da` io aveam fesu` ăla pe cap, știi? Și eram la muzeu, la vernisaj și vine și el și ridică mâna, io am ridicat și io mâna ca să dau noroc, da` el de fapt vroia să mă blagoslovească în cap. Și mă blagoslovește, dă noroc și îmi bagă pe viteză trei întrebări ca să mă încurce. Și normal că io eram așa, hâit. Nu mai știu! Zice ceva în genu`: ești armean? Ești turc? Cânți jazz? Și io… dâm- dâm, rămăsesem așa, mă blocasem!

VALERIU: Bă, ăsta pare prea șmecher și prea isteț ca să cradă în bazaconiile alea. Targetul lor în zece ani dispare. Și apoi să-i vezi pe toți cum o să sugă un mare ciortan!

SORIN: Targetul format din băbătii, nu?

VALERIU: Da. Io aveam două în bloc, dădeau de pomană mișto. Camelia de sus și Petrula. Și amândouă, când era ceva, pac cu pomana! Bă, io nu-s om cu pretenții... când a fost Paștele Morților- Petrula nota zece- a venit cu pui fript, pâinică, ouă roșii- decent, știi? Cum se procedează! Da` Camelia- canci! Nu se face așa, pe bune! Data viitoare am promis că fac așa, ca la Operațiunea Monstru`- îi dau drumu` la ușă, primesc de pomană da` o fac cu o răceală demnă, ca să înțeleagă! Da` ce data viitoare? După douășcinci de ani de pârnae...

SORIN: Auzi? Cât aveai tu în cont?

VALERIU: În contu` de băutură?

SORIN: Păi, ce cont?

VALERIU: Da, aveam aproape 5 ani de când puneam bani.

SORIN: Deci ar veni cinci ori doișpe, șaizeci. Șaizeci ori cât pe lună?

VALERIU: Cinci sute de mii. Cincizeci de lei, mă rog! Cât face?

SORIN: Imediat! Trei mii de lei. Adică treij` de milioane.

VALERIU: Auzi, hai să luăm o escortă de aia tare!

SORIN: Mi-e frică, dă-le-n morții mamii lor! Am fost martor la o chestie, am zis că nu-i adevărat. Eram în bodegă, știi? Și un borât dintr-ăsta beat și mai în vârstă stătea cu două parașute bătrâne. Ele ies și intră vreo trei Florin Salam peste el, știi? Cred că rămăsese bou` dator, nu știu. Pân` la urmă l-au încolțit tare și ăla s-a dus să ia de pe card. Băi, cum le-a dat banii, cum au tăiat-o, scurt. Și s-au întors curvele. Da` știi ce mă gândeam atunci? Te ferească Dumnezeu să intri în contact cu ăștia, ca noi acuma, că ți-ai nenorocit viața, efectiv. Viața ta s-a terminat! Mai ții minte faza cu Lenuța?

VALERIU: Care Lenuța?

SORIN: Aia fără rându` ăsta de dinți. Stai, mă! N-am fost cu tine?

VALERIU: Nu știu, mă, care Lenuța...

SORIN: A, nu, mă! Eram cu Fane Șalupe.

VALERIU: Ce le mai trăgea cu spirtu` Fane Șalupe!

SORIN: Da, mă, Dumnezeu să-l ierte!

VALERIU: Așa, și?

SORIN: Și mă duc eu cu Fane Șalupe să o proptim pe una Lenuța pe care o știa el, la Casa Argeșana din Satu` de Vacanță.

VALERIU: A, tocmai în Mamaia, mă?

SORIN: Da, mă! Eram la mare. Și vorbesc io cu asta la telefon, că avea el număru` ei și stabilim. Da` faza e că eram io, Fane Șalupe și mai erau vreo trei, da` ei nu i-am zis. Și îi dăm țâr lu` asta, ea iese, ne vede pe toți o sută, face: ce, io sunt proasta voastră? Și când a zis, am văzut că nu avea rându` ăsta de dinți. Și urcă într-un taxi și o taie.

VALERIU: Și asta e?

SORIN: Da, asta e experiența mea de la curve.  

VALERIU: Dă-le, mă, în colo! Ia zi, ce facem noi cu treij` de milioane? Că nu putem să-i mai bem acum.

SORIN (pe geam): Auzi, bre? Ce zici de baba aia care intră cu șipca în bodegă?

VALERIU: Aia?

SORIN: Deci, ce poți spune tu despre imaginea asta? Ce îți închipui tu când vezi următoarea imagine? O babă care intră cu un lemn în bodegă? Mai ții minte pariu` nostru?

VALERIU: Care, că o să am burtă în zece ani?

SORIN: Că o să ai burtă în zece ani. Pe cinci sute de lei. Au trecut zece ani. Și am zis că dacă taie Isărescu trei zerouri, tot cinci sute rămâne. Empiric!

VALERIU: Bă, tu știi ce e aia empiric? Ce vorbești ca prostu`?

SORIN: Da` ce înseamnă, bă, istețule?

VALERIU: Înseamnă ceva ce constați fără dovezi, din experiență, da` care cam așa e. De exemplu, eu nu știu sigur, da` empiric vorbind țelina scoală mertecu`. Da` tu ai folosit empiric în ideea că dacă coordonatele se modifică, rezultatu` e același...

SORIN: Poți să te caci pe tine cât vrei și să schimbi subiectu` cât vrei, ai să-mi dai cinci milioane!

VALERIU: Cât zici că s-au adunat pe card? Treij de milioane?

SORIN: Treij de milioane.

VALERIU: Păi când scot, iei tu cinci milioane și gata.

SORIN: Ești nebun? Știu ce facem cu banii! Hai să facem Biserica aia Laică. Aranjăm spațiu, îi dăm și personalitate juridică dacă vrem. Întâi facem grup pe Facebook, nu? Deci idea care e: nu avem nicio ideologie, da? Dogmă înseamnă limitare. Deci omul, la slujbă, poate să facă absolut ce vrea, dacă nu contravine legii sau nu deranjează pe celălalt…

VALERIU: Da, mă, da` trebuie spus totuși că Templu` ăsta al nostru s-a deschis dintr-o necesitate și că nu se opune altor grupări sau biserici. Deci suntem pe biznisu` nostru.

SORIN: Exact!

VALERIU: Bă, tu ești nebun? Unde-i glumă-i panaramă, da` gata!

SORIN: Cum adică gata? Hai, frate, s-o facem!

VALERIU: Băi, încetează-n curu` meu!

SORIN: Nu vreau!

VALERIU: Te-am rugat frumos să încetezi!

SORIN: Da` ce sari așa în sus? Hai să vedem unde ne duce discuția! Tu, gata, hop!

VALERIU: Nu mai bine îți dau ție 5 milioane și apoi ne mai rămân 25 de milioane să ne punem și noi un termopan, să ne facem o izolație aici?

SORIN: Auzi, ai strâns cinci ani cașcaval și noi ne punem termopane? Ce Dumnezeu?

VALERIU: Da, mă, corect! Ai și tu dreptatea ta.

SORIN: Zi, mă, ce ziceai cu necesitatea, cu alea?

VALERIU: A, glumeam, mă! Ziceam… da` de fapt nu glumeam! Mă gândesc așa: mă, tu nu ai avut, în sufletu` tău, sanzația că unele chestii din juru` nostru sunt aberante? Că sunt idioate și că noi le facem sau le respectăm absolut aiurea? Din obișnuiță, din inerție…

SORIN: Ba da!

VALERIU: Uită-te la comunism, crezi că părinților nostri le convenea utopia? Bine, lor le convenea, dă-i dracu` de idioți! Vorbim de oameni normali aici. Bă, nu era firesc ce se întâmpla acolo, da` oamenii tăceau și se complăceau. Cred că undeva în mintea lor își spuneau că ei sunt fucked-up, că nu le convine.

SORIN: Da, mă! Și acuma sunt chestii pe care omu` le acceptă și le face, da` sigur simte că nu e în regulă.

VALERIU: E, uite acum și la libertatea omului! Am fost la Salonic unde am văzut muzeu` de istorie antică: bă, arta era liberă, omu`, trupu` lui, era capodoperă a zeilor. Ciocane, libertate, teatru, șpriț! Mori când te uiți! E, apoi am fost la ăla cu istorie bizantină. Deci de la începutu` creștinismului până la căderea Constantinopolului…

SORIN: 1546

VALERIU: …da, deci până la căderea Constantinopolului, ai să vezi că nu s-a schimbat nimic. Nimic nu a evoluat. Aceleași icoane, aceleși ștergare, același stil, știi? Totu` acoperit. Au făcut să ne opunem naturii noastre, să ne fie rușine cu noi!

SORIN: Și Templul nostru să, cum să zic, să încurajeze chestiile firești. În principiu libertatea sexuală, că de aici am pornit.

VALERIU: Corect!

SORIN: Templul Malahiei, tu ești nebun? Și noi ce suntem, preoți, episcopi?

VALERIU: Învățători?

SORIN: Nu, nu învățători, că nu înveți pe nimeni nimic. Maeștri, ceva.

VALERIU: Oșho, ăștia, ce erau ei? Guru, nu?

SORIN: Hai să facem un grup pe Facebook! Trimit la toată lista. Ia vino să ne uităm! (scoate telefonul)

VALERIU: Tu ai telefonu` la tine și n-ai zis nimic?

SORIN: Da` ce? Trebuie să îți zic ție tot?

VALERIU: Băi, Sorine! Deci tu ai telefon cu net și nu ai zis nimic? Dă-I, acolo, să auzim vreo știre!

SORIN: Da chiar, mă! Ia fii pe fază! Titlu: N-o să-ți vină să crezi! Toată lumea a rămas cu gura căscată! Deschid acum. Așa: Luptele continuă în Ucraina. La foarte scurt timp de la dizolvarea UE,  România a pus problema reînfiinţării Imperiului Roman, cu capitala la Tulcea,  ca liant al unităţii și înfrățirii între țările europene, împotriva duşmanului de la Est. ,,Era și timpul” a spus Președintele, mulțumind celor doi rebeli rămași anonimi, care au aruncat în aer nava rusească Bubliki, dovedită a fi o navă de spionaj. ,,Fără ei, am fi fost și astăzi una din cele mai sărace și neînsemnate țări din Europa” a mai precizat acesta. După ce inițial s-a crezut că ar fi vorba de niște rebeli ucrainieni, ancheta a demonstrat că cei doi eroi sunt români. Ei nu au putut fi găsiți nici până la această oră. Vom reveni cu amănunte!

VALERIU: Nu pot să cred! De aia nu ne-au împușcat!  

SORIN: Cum, mă? Suntem eroi? Și atunci de ce ne țin la beci?

Intră nea Fotea, îmbrăcat în gardian, cu o tavă cu pastile și apă.

SORIN și VALERIU: Nea Fotea!?!

NEA FOTEA: Ce faceți, mă, băieți?

VALERIU: Nu-mi vine să cred! Ce faci aici, bre?

NEA FOTEA: Păi de când a început războiu`, ne-a încorporat pe toți cu japca. Pe mine m-a făcut gardian! Am început și io munca. Vedeți că oamenii vorbește tare frumos de voi doi!

SORIN: Da? Afară cum e?

NEA FOTEA: Păi e rău că e război, da` e bine că voi ați bubuit nava aia și zice americanii și ăștia că la ce secrete furaseră rușii de la noi, dacă nu erați voi era rău de tot!

VALERIU: Păi și atunci ce ne mai țin aici-șa?

NEA FOTEA: Nu știu, poate nu e momentu` să ieșiți, cine știe? Apropos de asta cu războiu`, cică pân 1941, în al Doilea Război, primește Roosevelt la Casa Albă o de aia de la unguri. Cică ungurii le declară război. Și îl cheamă ăsta pe un consilier de-al lor și îi zice: bre, ce naiba-i aia Ungaria? Păi e o țară din Europa. Aha! Și ce e, republică, regat? Păi regat. Aha. Cine o conduce? Amiralu` Horthy. Deci au deschidere la mare? Nu, n-au. Și ce pușca mea vor cu noi? De ce ne declară război? Păi au pretenții teritoriale. De la noi? Nu, de la România!

VALERIU: Nea Fotea, las-o în colo cu Horthy! Fii atent, io cu Sorin o să facem un fel de mișcare, o chestie din asta măreață, așa, și o să avem nevoie de matale sa popularizezi pe afară povestea.

NEA FOTEA: Mă, băieți, numa să nu mă puneți pe mine să vorbesc la lume sau să mă duc pe nu știu unde, că nu mă duc.

SORIN: Nu, nea Fotea! Dacă e, poate lași niște foi, niște manifeste pe undeva. Și dacă ne scot ăștia din pârnae și ne fac câte o statuie, o să îți dăm și ție ceva de făcut la noi în organizație. Statuia mea o să fie așa cu mine cu mâna arătând spre oameni.

NEA FOTEA:  Tot ce ziceai tu, că o să fii președintele Sorin I?

SORIN: Nu, de data asta chiar o să zguduim lumea!

VALERIU: O să facem o biserică faină! Bre, ce-am auzit io, că nu mai există UE și că vor ăștia să refacă Imperiu` Roman?

NEA FOTEA: Ia luați voi astea că trebuie să duc înapoi tăvile.

Cei doi iau pastilele cu apă, pun pharele înapoi în tavă, iar nea Fotea iese cu ele.

VALERIU: Auzi, ia scoate mobilu`, să facem grupu` ăla. Tu mai ai prieteni în afară de mine? Foști colegi de clasă, ceva?

SORIN: Păi cum nu? Chiar vorbesc des cu fosta șefă a clasei de la mine, cu Mihaela, mă...

VALERIU: Mihaela aia? Pâine Mihaela! Îi bei apă din...

SORIN:  ... ascultă, mă! Vorbeam pe Facebook cu ea de întâlnirea de 10 ani, știi? Că ea a vrut să ne strângă, da` asta a fost. Dialog super drăguț și ok. Da` mie îmi stătea pe chelie că ea avea niște poze în sutien și în chiloți de la mare, pe care le-a scos de pe pagina ei, înainte să le salvez io în dosarul pentru prostii.

VALERIU: Și i-ai zis?

SORIN: Da, i-am zis. Bă, de ce sunt ele câcăcioase și se atacă de la chestii de astea? Că suntem libidinoși, că nu știu ce. Păi ăsta a fost un compliment ce i-am zis io ei.

Sorin si Valeriu se uită pe telefon.

VALERIU: N-o să se înscrie Mihaela în grupu` nostru`, stai cuminte! Ia fii atent! Am dintr-un foc trei foste gagici în lista asta a ta!

SORIN: Care?

VALERIU: De fapt nu sunt foste gagici, sunt foste crush-uri. N-am fost cu ele niciodată, da` mi-a plăcut de ele. Ia uite la asta ce gospodină s-a făcut! În gura mă-tii, cu trei copii după tine, boarfa dracu`! Ții, mă, minte că ea era cu bani și cu fițe în cap? Umbla numai cu machedonii prin cluburi...

SORIN: Da, mă, știu. Era țapănă...

VALERIU: Era, dă-o dracu`. Mi se aprinseseră călcâiele după ea și mi-a băgat Fane Șalupe mințile în cap. Zice: Valeriu, las-o baltă, ea e fată cu bani, umblă cu machedoni prin cluburi și tu bei pe blocuri. Ia-ți gându`!

SORIN: Și acum, vai de capu` ei! Îți spun io că acum ar sări pe tine uite-așa!

VALERIU: Să-i dai și ei add!

SORIN: O să îi dau. Băi, îmbătrânim, pe bune! Vrei să îți zic de unde știu? A început să-mi placă hreanu`. Bă, dacă e pe masă hrean, s-a terminat!

VALERIU: Da, hreanu` se mănâncă numai după treij de ani. Sau cam pe la treizeci, cam așa...

SORIN: Fane Șalupe a și murit... bă! Hai să botezăm templul după Fane Șalupe. Să-i zicem Templul Fane Șalupe, după acest mare shaolin!

VALERIU: He he! Da, mă! Merită Fane Șalupe! Mai ții minte când s-a îmbătat și...

SORIN: Toate poveștile cu Fane Șalupe încep cu ,,s-a îmbătat o dată Fane Șalupe ...”

VALERIU: Corect! Când s-a îmbătat, a ciordit o biclă și a venit la mine în vizită, știi? Și a lăsat bicla la mine în față? Sau când a aruncat de Ziua Marinei o cărămidă de pe blocu` turn, în lumea de la concert?

SORIN: Da, da` mie mi-a plăcut cel mai mult aia când și-a pierdut telefonu`, portofelu` și cheile prin Vama Veche, s-a prins abia noaptea la cort și a plecat după ele. Și în două minute era și cu telefonu` și cu portofelu` și cu cheile înapoi!

VALERIU: Băi, ce dor îmi e de el!

SORIN: A, auzi? Tot pe aia din Vamă cu... ții minte că el era preocupat de chestii din astea naziste, nu? Și se oprește la o tarabă de piercinguri și întreabă: da` cu svastică aveți? Și când ridică ochii, vânzător era...

VALERIU: Un negru! Da` când i-a zis el lu` una: dacă ți-o tragi cu mine nu mai vreau trei sute de mii, ăia, înapoi!

SORIN: Știi ce propun io? Propun ca Fane Șalupe să fie profetu` nostru!

VALERIU: Bun!

SORIN: Mă, da` să mori așa…

VALERIU: Zi și tu! Io nu pot să uit filmarea aia.

SORIN: Ce filmare, mă? L-au filmat mort?

VALERIU: L-au filmat când a murit, a dat și la televizor. Ce, nu știai?

SORIN: Deci habar n-aveam!

VALERIU: E așa: vorbește primaru` în Piața Civică și în spatele lui e lumea. Pe Fane îl vezi în planu` imediat apropiat, cu dumicatu` în falcă. Apoi tăietură la montaj, Fane stă cu fața în jos și cu palmele întoarse, așa, pe ciment, cum le târâia Donald Rățoiu` când era ofticat. Înțelegi? Primaru` îl ține pe la spate și îi face manevra Heimlich și Fane horcăia, știi? Apoi altă tăietură la montaj cu primaru` în prim plan, pe spate se vede salvarea cum pleacă și el, cu o meclă din aia de fatalist zice: asta-i viața, ce să facem, nu știu ce.

SORIN: Tu-ți dai seama, mă, săracu`, că el când s-a înecat a tăcut, n-a zis la nimeni până în momentu` în care a simțit că-i groasă? Că e penibil să te apuci să icnești în văzu` tuturor.

VALERIU: Io mă gândesc la ai lui, cum răspund ei când îi întreabă cineva de ce a murit Fane? Nu poți să spui că a murit la Concursu` de Mâncat Cârnați din Piață, nu? Zici: E, a avut un accident...

SORIN: Măcar a trăit cum i-a plăcut și a murit făcând ce-i plăcea.

VALERIU: Dumnezeu să-l ierte!

SORIN: Dumnezeu să-l iete!

Intră nea Fotea cu UN PERSONAJ SURPRIZĂ.

NEA FOTEA: Băieți, hai că v-am adus un coleg!

SORIN: Fane?!?

VALERIU: Fane Șalupe? Doamne Dumnezeule!

Cei trei se îmbrățișează.

VALERIU: Doamne, mă simt ca la Caragiale!

SORIN: Ce-are sula cu prefectura?

VALERIU: Câine, ai citit O facile de Paște? Când Iancu din Podeni o taie pe front și îi lasă lu` fra-su Stavarache toate acareturile lui? Și apoi trec anii și ăsta e convins că fra-su e mort? Și apoi îl chinuie coșmarurile că vine Iancu acasă ca să-și ia averea înapoi?

SORIN: Nu e nicio Făcile de Paște, bă!

VALERIU: Când te contrazici, mor! Și ăsta până la urmă, popa Iancu, se întoarce și zice: Mă credeai mort, nu-i așa?

SORIN: Bă! Asta se cheamă În vreme de război, nu O facile de Paște, cât de nebun poți să fii?

FANE ȘALUPE: Bre, dacă vă deranjez, plec!

VALERIU: Nu, mă! Stai așa! Fane? Cum naiba… explică-ne și nouă, că io unu` nu mai înțeleg nimic!

FANE ȘALUPE: Ce-i, nene Stavarache, credeai c-am murit?

SORIN: Zice Valer că a dat și la televizor.

VALERIU: Am văzut cu ochii mei știrea când te-ai înecat la Concursul de Mâncat Cârnați. Și primaru` a vorbit și a zis de tine că Dumnezeu să te aibă în pază, că ai fost om bun...

FANE ȘALUPE: Am făcut-o pentru publicitate. Primaru` vroia să iasă din nou la alegeri și îi trebuia o faptă de erou, știi? Și a vorbit cu mine, urma io să mă înec și el să-mi facă așa de coșu` pieptului și chipurile îmi salva viața.

SORIN: Păi și ce s-a întâmplat? Bulangiule, ți-au dat ăia din opoziție mai mulți bani ca să nu o faci, este?

FANE ȘALUPE: Nu, Sorinache, chiar mă înecasem cu cârnaț. Method acting ca la de Niro! M-am făcut vânăt și m-a umflat salvarea. Primaru` chiar credea că am murit, da` n-am murit!

VALERIU: Și te-au băgat și pe tine la bulău ca să-ți închidă gura, fii atent tu aici!

FANE ȘALUPE: Nu, m-au băgat la bulău că am ciordit un pet de bere de la Visa. Io nici nu l-am ciordit. Am luat petu` și i-am zis la tanti de la casă: io iau petu` ăsta cu mine! Îl fur! Și ea zâmbea asa. Cică glumesc. Da` nu am glumit, am plecat cu petu`…

VALERIU: Tu nu te mai potolești o data!

NEA FOTEA: Și pe dom` primar l-au arestat.

SORIN: E, na! De ce, că l-au prins cu chestia cu Fane?

NEA FOTEA: Nu, pentru altceva. O chestie cu DNA-u`.

VALERIU: Auaileu! Păi era singurul cu care puteam să rezolv să-mi dea și mie ANL! M-am lins pe bot acum, băga-mi-aș picioarele! Poa` să mă trimită și pe front acum, că nu mai contează…

NEA FOTEA: Tata, bietu` s-a născut în 1926 și când a făcut optișpe ani a luat trenu` să se ducă pe front tocmai la Timișoara. El, săracu`, era desculț, cu un geamantan de-ăla de lemn, vai de capu` lui! Cum a ajuns acolo, s-a terminat războiu`, în aceeași zi. Era 1944. În loc să se bucure, el plângea, că nu știa ce să facă. El asta știa, că se duce să-și apere țara…

SORIN: Nea Fotea, bre! Mi-e foame! N-aduci și matale cina?

NEA FOTEA:  Gata!

Nea Fotea iese.

VALERIU: Sorine, ia zi-i și lu` Fane ce ne gândeam noi!

SORIN: Fii atent, Fane! Noi ne-am gândit să deschidem un templu` în care omu` să se simtă liber și să facă ce vrea...

VALERIU: Da` nu să deranjeze pe ceilalți!

SORIN: A, nu! Un templu în care să se simtă bine, să dea la buci, să nu i se spună că e păcătos, că face rău ce face, că femeile sunt inferioare, chestii de astea.

FANE ȘALUPE: Voi vreți să reformați biserica?

VALERIU: Nu reformă. Vrem să fie un templu laic de oameni care gândesc logic și sunt fericiți.

FANE ȘALUPE: Bă, voi vreți să reformați biserica! Ce tare!

VALERIU (lui Sorin): Îi zicem și lui?

SORIN: Îi zicem!

VALERIU: Auzi, Fane? Ai vrea să fii profetu` nostru? Că la câte ai făcut la viața ta, ești tătic!

FANE ȘALUPE: Ce rahat am făcut? Că io nu fac nimic!

VALERIU: În primu` rând ai înviat din morți!

SORIN: Pătimești în închisoare!

VALERIU: Ai împrumutat de la mine un milion și i-ai făcut să dispară...

SORIN: Astea-s minuni!  

FANE ȘALUPE: Hai să scriem chestiile astea! Le zicem teze și le lipim pe ușa de la celulă!

SORIN: Noi și Martin Luther!

VALERIU: Scrie tu, Fane! Noi ne gândim.

Fane Șalupe ia pix și foi de pe masă.

VALERIU (CONT`D): Oare e legal ce facem noi? Dacă nu mai ieșim niciodată de la pușcărie?

SORIN: În apărarea ta, invoc dreptul la libera exprimare, care e protejată de lege. Extrapolând, deci, prin inducție matematică, templu` nostru -această organizație non-profit- va fi sub protecția Primului Amendament!

VALERIU: Păcat, dom-avocat, că matale invoci constituția Statelor Unite! Auzi, cică: Primul Amendament!

SORIN (pe telefon): Stai așa! A, auzi? Tu îl ai pe Cazacu Mirel la prieteni?

VALERIU: Nu-l am!

SORIN: Nevastă-sa e cea mai a dracului femeie pe care o știu! Noroc că și el e o curvă de om… ia, fii atent aici: Libertatea conștiinței: articolul 29, alineat 1, Constituția României: ,,Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă.”  Libertatea de exprimare: articolul 30, alineat 1: ,,Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”

VALERIU: Îți dai seama? Nu numai că nu va fi ilegal ce facem noi, da` statu` ne și protejează.

SORIN: Teoretic… uite, de exemplu, articolul 30, alineat 4:  ,,Nicio publicaţie nu poate fi suprimată.” Zi să mori tu? Ai să-mi bag! Ia uite aici, 30 cu 7: ,,Sunt interzise de lege aia, aia, aia… precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”.

VALERIU: Bine de știut!

FANE ȘALUPE: Deci, cu bagabonțeala, mai la dos…

VALERIU: Fane, scriem așa: ,, În conformitate cu articolele 29, alineat 1 și 30, alineat 1- Constituția României, deci în perfectă legalitate , se înființează Templul ,,Fane Șalupe”…

FANE ȘALUPE: Mamă, ce-mi place!

SORIN: ,,… în care libertatea sexuală, de exprimare și de gândire constituie principalul scop al existenței individului.”

VALERIU: Sorine, scurt, să nu plictisim! Fane, zi așa: ,,Cei ce vor să se înscrie sunt așteptați la sediu, la Penitenciar, în orele de vizită.”

SORIN: Doar atât: ,,Câteva cuvinte despre Profetul Fane Șalupe: 1. A înviat din morți, vezi filmările de la Concursul de Mâncat Cârnați; 2. Suferă în închisoare; 3…” Pe cât ești născut, Fane?

FANE ȘALUPE: Pe 16 ianuarie 1980.

SORIN: 16-1-`80. Tu ești nebun? Păi ăsta-i Număru` de Aur, număru` Phi! 1,6180! Doamne, Maica Domnului!

FANE ȘALUPE: Ce Număr de Aur, ce-i aia?

SORIN: Șirul lui Fibonacci, tâmpitule! Deci număru` ăsta e răspândit absolut peste tot, se zice că ar fi număru` lu` Dumnezeu. E un număr care stă la baza arhitecturii Universului! Mamă-mia, nu-mi vine să cred!

VALERIU: Ia, mai zi!

SORIN: Deci, e un șir, nu mai știu acum cifrele, parcă 0, 1, 1 2, rahat, cert e că număru` din față e suma ălorlalte două din urma lui. Te uiți la flori și o să vezi că petalele sunt în conformitate cu șiru ăsta, semințele de la Floarea Soarelui, raportu` dintre falangele degetelor tale, tot, tot! Universu`, stelele! Fața ta de tăntălău, absolut tot!

VALERIU: Sorine, Fane! Suntem pe cale să scriem o nouă istorie! De data asta salvăm pe bune omenirea!

SORIN: Fane, scrie: ,,3. Cifrele datei nașterii sale compun numărul Phi, numărul lui Dumnezeu.”

VALERIU: Prieteni, propun începerea primului Sinod Ecumenic al nostru.

SORIN: De acord!

FANE: De acord și eu!

VALERIU: Bun, declar deschisă ședința! Referendum: este sau nu este Fane Șalupe de natură Divină? Poftiți, votăm! (se votează prin ridicarea mâinii) Trei voturi pentru! Cineva împotrivă? Nu. Se abține cineva? Nu. Concluzii: la primul Sinod Ecumenic s-a hotărât că profetul Fane Șalupe este suprem. S-a redactat și foaia de înființare a Templului, ok? Hai să semnăm!

Cei trei semnează. Intră nea Fotea cu mâncarea. Fane Șalupe rupe din franzelă și o împarte tuturor. Cei trei mănâncă cina în taină.

NEA FOTEA: Poftă mare la băieți! Cică rușii au lăsat-o mai moale cu atacurile, că s-a aliat toată lumea împotriva lor!

VALERIU: Sorine, ia vezi ce mai zice presa!

SORIN: Două secunde! Titlu: ,,Așa ceva! Incredibil! Toată lumea a rămas uimită!”. Conținut: ,,În efortul de a ține piept atacurilor rusești și asiatice, statele fostei Uniuni Europene au pus în aplicare refacerea Imperiului Roman. Centrele bancare s-au prăbușit, lăsând loc noii organizări. Grecia, singurul stat reticent la acest plan, a aderat cu bucurie, la aflarea veștii că nucleul economic al Imperiului va fi localizat în provincia România, ci nu în Germania. Țara noastră a cunoscut în aceste săptămâni un boom economic vertiginos, bucurându-se de calitatea de a deveni cea mai dezvoltată țară europeană la ora actuală. La presiunile întregului Imperiu, autoritățile îi caută în continuare pe cei doi eroi cărora li se datorează acest lucru.”

VALERIU: Vai de capu` meu! Nea Fotea! Iei foaia asta și o tragi la xerox în mai multe exemplare, te rog io mult! Uite, ăsta e cardu` meu de băutură, poți să scoți cât vrei de pe el, da? Și mai iei de jos două panouri negre dintr-alea și o foarfecă.

NEA FOTEA: Ce-mi faceți voi mie, băi!

SORIN: La ce panouri și foarfecă?

VALERIU: Pentru Glory Hole, pentru amenajarea Templului!

FANE ȘALUPE: Ce tare! Facem Glory Hole! Fiți atenți! Ăsta să fie botezu`! Enoriașele să treacă pe la Glory Hole și enoriașii să aducă un bidon de bere, nu?

SORIN: Da!

SORIN: Păi nu se pune problema denigrării femeilor, totuși? Asta contravine filozofiei Templului.

FANE ȘALUPE: Nu, dimpotrivă! Femeile ies în câștig! Bărbații trebuie să dea opt lei pe pet.

VALERIU: Dacă faci asta, nea Fotea, scoți un milion pentru matale, da?

NEA FOTEA: Bine, mă duc!

Nea Fotea iese.

VALERIU: Cum batem noi toba, Sorine, că suntem aici?

SORIN: De ce nu i-am zis noi lu` nea Fotea să spună afară?

VALERIU: Băi, da` chiar!

FANE ȘALUPE: Când ceva e prea frumos să fie adevărat, nu e! O dată mă cheamă o bunăciune la ea și își aranja păru`, așa, se freca pe craci, scruma și cu mâna mă atingea așa, întâmplător, știi? Toate semnele ei nonverbale mergeau pă o direcție clară. Și face: Fane, ai să-mi împrumuți și mie trei sute de mii?

SORIN: A, asta-i aia căreia i-ai zis tu: dacă ți-o tragi cu mine, nu-mi mai dai ăștia trei sute de mii!

FANE ȘALUPE: Da, ea e! Ce încerc io să zic e că lucrurile prea se leagă. Atenție mare să nu luăm țacă. Boilor, nu vreţi să luăm aici un animăluţ de companie? Parcă simt nevoia de un suflețel să-l îngrijesc.

VALERIU: Ia-ți un cățeluș.

SORIN: Un cățeluș de ăla moale cu ochii plânși! Cu capu` așa, împărțit în două, ca un popou! Cu urechiușe din alea, să îl ții în brațe, să îl miroși!

VALERIU: Da, să se cace peste tot! Ia-ți o cușcă cu papagali!

FANE ȘALUPE: Aș vrea, mă! Da mi-e frică să nu-i dărâm.

VALERIU: Știi când o să te potolești tu, Fane? Când or să vină primele probleme de sănătate…

FANE ȘALUPE: Ha! Știi ce ai făcut tu acum? Ai făcut o elipsă ca la Freud. Dărâm papagalii, prin urmare o să mă potolesc atunci când o să am probleme cu sănătatea, nu? Legătura care e? Bucățica lipsă din puzzle e asta: Fane e bețiv! Și atunci fraza sună așa: eu nu-mi iau papagali că-i dărâm, fiindcă sunt bețiv și o să mă potolesc atunci cand o să am probleme de sănătate, este?

VALERIU: Mare psiholog!

FANE ȘALUPE: Pe bune! Să fiți atenți în viața de zi cu zi. De exemplu, te contrazici cu unu`, da? Și să zicem că lu` ăsta îi sună telefonu imediat. Și când se uită la ecran zice: Dă-te-n câcat și tu! Dă-te-n câcat și tu, adică gându` nerostit e că te-a dat și pe tine în câcat în capu` lui.

SORIN: Mai zi-ne de astea!

FANE ȘALUPE: Cum îți dai seama că la o caisă îi place de tine? Cum știi că te studiază? Să caști!

SORIN:  Adică?

FANE ȘALUPE: Să caști! Dacă o să caște și ea, înseamnă că e cu bunghiu` pe tine, pentru că căscatu` e molipsitor. Dacă-și linge buzele...

VALERIU: Dacă-și aranjează păru`, dacă se pune într-o poziție în care să fie vizibilă, dacă se arată...

FANE ȘALUPE: Da! Unele mai au talentu` să te scoată din sărite, știi, să te oftice. Așa traduc ele atracția pe care o simt. Da` cel mai și cel mai des e atunci când ești la masă cu ea și cu mai mulți și brusc, rahaturile pe care le debitezi devin super interesante. Deci, dacă tu te transformi în stand-up comediant când ești la masă cu ea, stai cuminte! Ea îți creează toate condițiile ca tu să fii amuzant și deștept.

SORIN: Șmechere tare, muierile! Ia să ții tu minte astea și să le spui la conferințele noastre!

VALERIU: Mai zi-ne, moșu`!

FANE ȘALUPE: Păi ce vreți să mai știți?

VALERIU: Uite, io, de exemplu. Am un vis care se tot repetă de vreo zece ani încoace. Se face că mă plimb pe aici, prin oraș, într-un cartier care de fapt nu există, știi? De aia își schimbă mereu locu`. Casele sunt vechi și par părăsite, da` senzația pecare mi-o oferă e super! În general am visu` ăsta atunci când știu că ceva mișto urmează să se întâmple.

SORIN: E un vis premonitor!

VALERIU: Nu, că io nu cred în câcaturile astea. De aia zic, că eu știu deja dinainte că va fi ceva fain. De exemplu, când m-am întors de la facultate înapoi în oraș, am visat iar cartieru` ăla. Da` io știam că mă întorc. Întrebarea mea e, ce vrea subconștientu` să-mi transmită? De ce tocma` sub forma caselor vechi?

FANE ȘALUPE: Măi copii! Visele sunt un fel de ferestre către dorințele omului și subconștientu` lui. Dacă ai trăit vreodată stări de bine, de fericire și veselie, chiar și câteva zile, nivelu` endorfinei, pe care creieru` tău de oaie o secretă, crește. Endorfina, la tine în cap, crează un fel de matriță, un fel de cărare neuronală. Da`, așa cum ne e nouă dat să uităm chestii, amintirile noastre se duc pă carici, they fade with time. Așa că atunci când bagi cornu-n pernă, rămășițele cărării ăleia neuronale se activează, dacă tu trăiești o stare mișto. Creieru` încearcă să dea sens informației, așa că inventează visu` cu orașu` tău de câcat. Că mintea ta plombează orașu` cu acel cartier care își schimbă locu`, poate însemna că orașu` ești tu, iar cartieru` reprezintă noi realizări. Fiindcă subconștientu` tău umple golurile cu informații noi.

SORIN: Fane, dacă erai femeie nu scăpai de mine! Uneori îmi vine să plâng că nu-s poponar.

VALERIU: Fane, ești dat în Paștele mă-tii!

Intră nea Fotea.

NEA FOTEA: Hai să mă ajutați cu panourile!

VALERIU: O, săru-mâna! Ai făcut, bre, ce te-am rugat noi?

NEA FOTEA: N-am găsit xerox, da` aveți deja două enoriașe! La parter sunt madam Casapu și madam Boeru, care dau cu subsemnatu` pentru DNA. Când le-am arătat foaia, au zis că trag ele la xerox și se ocupă de afișaj. Apoi vine și ele să se înscrie!

VALERIU: Le-ai zis cumva de noi?

NEA FOTEA: Nu, nu știu ele. Io nu le-am spus. Știu doar de domnu` Șalupe.

SORIN: Perfect!

VALERIU: He he! Hai să pregătim panourile. Fane, ești tu băiat fin și faci onorurile de gazdă, da? Le zici cum e cu botezu`!

FANE ȘALUPE: Și normal!

SORIN (taie): Ia uite ce gaură meseriașă!

Pornesc alarmele. Megafoanele din închisoare tună următorul comunicat:

CRAINICA: Cetăţeni! Trupele ruse și asiatice au fost învinse de către armata Imperiului Roman. Al treilea şi cel mai scurt Război Mondial a luat sfârşit! Veșnică cinste și recunoștință eroilor căzuți!

FADE OUT.

AUTORUL (VOICE OVER): Da, știu! De fapt, gândiți că povestea se petrece într-un ospiciu, nu-așa? Iar concluzia la care se va ajunge va fi aceea că pacienții sunt integrați într-un joc, într-un fel de experiment ciudat. Nu poate fi altfel, nu? Clișeu des întâlnit în spectacolele de teatru. Postmodernismul, Însă, ne dă voie să mergem absolut unde vrem. Cu o condiție: totul să fie... adevărat! Dar nu o să vă mai plictisesc cu vorbăria mea. Deocamdată.  

SFÂRȘIT