Premierele
lunii septembrie, la Teatrul ,,Jean Bart”: (1) ,,Demonstrația” de David Auburn
,,Am început de
sus și mi-am croit drumul până jos.”
Orson Welles
Ce este geniul? Este
expresia performanțelor de vârf ale individului? Doar atât și nimic mai mult?
Dicționarul explicativ al limbii române ne dă următoarea definiție: ,,Geniu: cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului,
caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare
însemnătate”. Dar putem oare contura un individ ca fiind genial, referindu-ne strict la
spirit? Sau geniul reprezintă întreg ansamblul format din inspirație, acumulări,
slăbiciuni omenești care există, antagonic, într-un trup efemer? Poate că
răspunsul e mult mai dificil de împachetat, decât încape într-o frază seacă. Vorbim
despre un geniu gândindu-ne doar la rațiune, fără a include în ecuație și strigătul
opus al instinctului? Acel ,,giudeț al sufletului cu trupul”? Sau tocmai
fațetele personalității lui, luate ca rotițe ale aceluiași mecanism, cu puncte
forte și puncte vulnerabile, îl definesc ca atare? A fost Orson Welles un
geniu? Posibil. Dar nu cumva punctul de apogeu al creației lui, atins la vârsta
de 26 de ani, este o nestemată șlefuită ulterior și de decăderea sa? A fost
Eminescu un geniu? Cu siguranță. Dar nu cumva povestea tristă vieții și a
morții sale ni-l înalță în văzduhuri ca pe un munte la poalele căruia, spre a-i
întări măreția, a secat un ocean? Nu este o idee nouă aceea că adevărata
creație se naște din suferință. Și că viciul ori maladia reprezintă răul
indisolubil existenței ei. ,,Suferință... dureros de dulce”... Să dăm crezare
acestei idei? După vizionarea spectacolului ,,Demonstrația”, de David Auburn,
în regia lui Vlad Cristache, am fi tentați să credem că da.
Piesa are o
structură filmică, evenimentele nu sunt redate cronologic, autorul jonglând cu
planurile precum un matematician priceput, cu cifrele. Și chiar despre un
matematician este vorba aici. Robert (Nelu SERGHEI), profesor al Universității
din Chicago, se luptă cu porpriii săi demoni într-un univers în care singura ființă
capabilă de a-i oferi echilibrul vital este fiica sa cea mică, Katherine (Aida
ECONOMU). ,,Demonstrația” este un text surprinzător și imprevizibil, David
Auburn reușind cu mare talent să compună, dintr-o propunere de situații scenice
aparent împrăștiate brownian, un tablou rotund. Katherine, îngrijindu-și tatăl
în ultimii săi ani de viață, neagă practic faptul că ea însăși are nevoie de
ajutor. Iar sinusoida își continuă astfel, ca în grafic, mișcarea sa
ondulatorie...
Sora lui
Katherine, Claire (Oana-Lavinia PISAROGLU), alături de Harold Dobbs (Florin
Hrițcu), un fost student de-al lui Robert, au toate premisele să devină căile
de evacuare ale dramei protagonistei. Însă nu este așa. Interesele personale prevalează,
iar aceste puncte de sprijin sunt inutile precum inutile sunt proptelele ce
susțin formele moi din tablourile lui Dali. Tatăl supraviețuiește prin fiica
sa, care-i moștenește părintelui talentul la cifre, iar rezultatul combustiei lăuntrice
a fetei se concretizează printr-o demonstrație matematică revoluționară, notată
pe un banal caiet. Dar geniul, în multele lui forme- geniul compus din
vulnerabilități și puncte forte, anunță și o altă moștenire, care aparține
patologiei.
David
Auburn (n:
30 noiembrie, 1969) este un dramaturg american. Piesa sa, ,,Demonstrația”
(,,Proof”), a câștigat în anul 2001 premiul Pulitzer pentru dramaturgie. S-a
născut în Chicago, Illinois. După anul 1987, an ce coincide
terminării studiilor liceale, urmează cursurile Universității din Chicago,
ulterior urmând doi ani de scriere dramatică la Julliard.
Vlad Cristache, unul dintre
cei mai tineri regizori care au montat vreodată la Teatrul ,,Jean Bart” este
totodată și unul dintre cei mai apreciați reprezentanți ai generației sale, la
ora actuală. Născut la București în 1987, a absolvit în 2009 cursurile de Regie
Teatru ale Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică
București, la clasa profesorilor Ludmila Szekelly Anton și Radu Apostol. În
2011 termină masteratul în cadrul aceleiași instituții, clasa profesorului
Victor Ioan Frunză.
Printre cele mai recente
spectacole de teatru pe care le-a realizat, amintim: “Aproape” de
John Cariani, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 2015; “Revanșa” de Michele
Santeramo, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 2015; “Colaboratorii” de John
Hodge, Teatrul de Comedie București, 2015; “The History Boys” de Alan Bennett,
Teatrul Excelsior București, 2015; “La vita e bella” de Radu F Alexandru,
Teatrul de Comedie București, 2014; “Numele” de Jon Fosse, Teatrul
Foarte Mic București în coproducție cu Teatrul de Comedie București, 2014; “Chip
de foc” de Marius von Mayenburg, Teatrul Toma Caragiu Ploiești, 2014; “Leonce și
Lena” de Georg Buchner, Teatrul Maria Filotti Brăila, 2014.
Prin rolul lui Harold vom
face cunoștință cu un actor care, la fel ca și Vlad Cristache, lucrează pentru
prima oară cu colectivul teatrului tulcean. Născut în fatidicul an 1989, la Botoșani, Florin a absolvit UNATC
,,I.L. Caragiale București, secția Actorie, clasa prof.univ.dr. Florin
Zamfirescu, 2011. A lucrat cu regizori importanți, precum: Bobi Pricop,
Alexandru Mâzgăreanu, Vlad Cristache, Ana Mărgineanu. De asemenea, a fost
laureat al premiului pentru cel mai bun actor într-un spectacol de regie la Gala
Absolvenților UNATC, 2011.
Vineri, 12 august, ora 19,
va avea loc la Teatrul ,,Jean Bart” avanpremiera spectacolului ,,Demonstrația”.
Regia și scenografia: Vlad CRISTACHE. Distribuția: Katherine: Aida ECONOMU; Claire:
Oana-Lavinia PISAROGLU; Robert: Nelu SERGHEI; Harold Dobbs: Florin HRIȚCU.
Mihai Gălățan, actor
Premierele lunii
septembrie, la Teatrul ,,Jean Bart”: (2) ,,Oleanna” de David Mamet
,,Evenimentul vizionării piesei ,,Oleanna"
a fost una din cele mai satisfăcătoare experiențe ale mele, în ceea ce privește
teatrul.”
Roger Ebert,
critic de film și scenarist
La Teatrul ,,Jean Bart” se
lucrează de zor, chiar și în miezul verii, pentru ca a doua parte a stagiunii
2015-2016 să poată fi la lel de bogată în varietatea de spectacole oferite
publicului tulcean. Regizorul Vlad Cristache (care în 2011 a fost nominalizat
la Premiul UNITER pentru Debut pentru regia spectacolului „Peer Gynt“ de
Henrik Ibsen, de la Teatrul „Maria Filotti“ Brăila), despre care am vorbit mai
pe larg în articolul precedent, face un adevărat tur de forță, asumându-și
montarea concomitentă a două spectacole ce vor avea premiera, în curând, pe scena tulceană.
,,Oleanna” de David Mamet,
este o piesă de teatru în două personaje ce ridică probleme importante în
evoluția societății contemporane, precum corectitudinea politică și definirea
deficitară a termenilor în comunicare. Personajele care participă la
construcția conflictului dramatic al textului sunt Carol (Irina NAUM), o
studentă și profesorul ei John (Cristi NAUM). Acțiunea se petrece în biroul lui
John. Carol îi mărturisește profesorului că, deși i-a citit cartea, nu a
înțeles deloc cursul, mai cu seamă teza conform căreia studiile universitare,
ca fenomen de masă, ar fi o utopie. Pe măsură ce dialogul dintre cei doi crește,
profesorul (căruia i se va acorda în curând titularizarea, cât și o mărire de
salariu) este înterupt periodic de telefoanele soției, care îi cere acestuia să
vină acasă urgent. Grăbit, John îi promite fetei, atingându-i în treacăt
umerii, că o va nota cu punctajul maxim dacă va reveni de câteva ori să discute
materia. În următorul act aflăm că avansarea (de pe urma căreia profesorul își
făcuse planul achiziționării unei noi reședințe) este periclitată de reclamația
pe care Carol a înaintat-o conducerii, susținând că a fost victima unui
comportament pornografic, oferindu-i-se nota maximă în schimbul unor viitoare
întâlniri. Dorind să o convingă că a înțeles greșit toată istoria, John îi
explică acesteia, cu calmitate, situația. Considerând că ar fi mai bine să
părăsească locul, fata este flancată și strânsă cu putere de mână. Iar de aici,
lucrurile capătă o nouă turnură.
Titlul piesei nu are aparent nicio legătură cu
acțiunea. Oleanna este o melodie folk scandinavă în care se critică organizarea
unei așezări, întemeiată de emigranți norvegieni, conduși de violonistul Ole
Bull. Acesta pornise la drum cu idei despre crearea unei societăți ideale în
lumea nouă, mai exact în Penssylvannia, acolo unde, în 1852, a cumpărat de la
guvernul Statelor Unite un spațiu generos. Planurile sale nu au putut fi puse
în aplicare, printre altele și din cauza desimii pădurilor, ce nu puteau oferi
un spațiu prielnic dezvoltării comunității.
Probabil că autorul a ales
acest titlu pentru a sublinia inexistența unui adevăr general, oferind
spectatorului invitația de a trage propriile sale concluzii în legătură cu
situațiile consumate. John se simte sau nu atras de studentă? Merită să fie
destituit sau nu? Carol crede cu sinceritate în acțiunile sale, sau este
pornită să facă rău? Sunt puncte de vedere diferite, iar fiecare dintre protagoniști
ar putea avea dreptate. Așa cum și Ole Bull era convins că va asigura bunăstarea
locuitorilor pământurilor sale. Așa cum și ei aveau dreptate atunci când au
respins utopia. Așa cum s-au clădit doctrine, din pură și nedisimulată dorință de
mai bine, ce au eșuat catastrofal. Așa cum societăți nepăsătoare au ajuns, prin
jocuri ale hazardului, mari puteri.
David
Alan Mamet (n.
30 noiembrie, 1947) este un dramaturg, eseist, regizor și scenarist American.
Ca dramaturg, acesta este câștigator al premiului Pulitzer și a fost
nominalizat de două ori pentru premiile Tony. Ca scenarist, a primit două
nominalizări la premiile Oscar pentru munca depusă în realizarea filmelor The Verdict (1982) și Wag the Dog (1997).
,,Oleanna” va avea avanpremiera
pe 14 august 2016, ora 19, la două zile de la vizionarea producției ,,Dovada”,
semnată tot Cristache. Premiera este anunțată pentru luna septembrie, atunci
când notele noastre asupra spectacolului vor fi mai ample, iar piesa se va
maturiza, sub interpretarea înzestraților actori Cristi și Irina Naum.
Regia și scenografia: Vlad
CRISTACHE. Distribuția: John- Cristi NAUM, Carol- Irina NAUM.
Mihai Gălățan, actor
