,,Salut, băieți!
Sunt Randall P. McMurphy și sunt nebun!”
Cu toate că tema
climatului dintr-un spital de boli mintale este una des întâlnită în
literatură, cu toate că motivele existente în textele cu o astfel de componentă
spațială se aseamănă în linii generale (amintesc de microsocietatea cu
trăsături ce se suprapun perfect șabloanelor lumii din afară, de nebunul și de prostituata
ce se substituie eșantionului cetățeanului de rând, de tiranul cu intenții obscure
ce conduce această celulă, disimulându-și atrocitățile deghizat în uniformă,
etc.), dramatizarea după celebrul roman al lui Ken Kesey vine cu ceva diferit. În
general, subiecții -programați mental sau spălați pe creier prin intermediul ideologiilor
și cutumelor absurde (asimilate voluntar sau aplicate cu forța) au arareori revelația
mizeriei ce-i înconjoară. Dacă totuși se întâmplă să o aibă, rămân pasivi,
încercând să funcționeze între parametrii impuși. Iar asta le asigură
supraviețuirea. Revolta, încercarea de schimbare sau de reformare a sistemului,
se sfârșește prin victoria mașinăriei asupra individului. Atât și nimic mai
mult. Piesa noastră, ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci” merge puțin mai departe.
Când lanțul se strânge în jurul celui însetat de libertate, singura soluție
rămâne evadarea. De aceea, vorbeam asta cu regizorul Aurel Palade, cred că a
fost un mare curaj montarea acestui text înainte de Revoluție, la noi în țară. Căci
da, a fost produs prima dată în România de către Teatrul Național, în anul 1983.
Nu știu cum au trecut de cenzură scenele cu limitarea programului de vizionare
a televizorului, opritul curentului, ori votul falsificat. Ca să nu mai vorbim
de mesajul ce străbate din spatele cuvintelor, despre care am scris câteva
rânduri mai sus. Sau poate că -cine știe?- cenzura și-a făcut treaba, unele
pagini au fost tăiate, iar eu scriu acum prostii. Trebuie să întreb pe cineva
care a văzut acel spectacol. Noi, însă, nu vorbim aici despre spectacolul de
acum 34 de ani. Și nici de filmul cu Jack Nicholson, vechi de 42. Vorbim de cea
mai nouă producție a Teatrului ,,Jean Bart” Tulcea.
Spectacolul este
regizat de Aurel Palade. Dacă tot am adus vorba de film, trebuie spus că realitatea
scenică propusă de regizorul Palade este diferită față de cea tradusă în limbaj
cinematografic de Milos Forman. De aceea nu-i nicio problemă pentru cei ce au
văzut filmul să vină și să vizioneze spectacolul nostru. Ba chiar îi încurajăm
să o facă. Vor avea parte de o surpriză.
Într-un pavilion
,,democratic”, în care pacienților cu tulburări psihice considerați
recuperabili li se oferă doar iluzia libertății, este încarcerat și R. P.
McMurphy. Acesta nu suferă de vreo maladie, ci doar o face pe nebunul pentru a
scăpa de pușcărie. Hotărât să îi facă zile amare doamnei Ratched, asistenta șefă ce conduce cu
autoritate ședințele de terapie, McMurphy intră într-un joc periculos al cărui
deznodământ îl poate surprinde victorios sau îi poate aduce totala degradare. Prezența
lui în salon este o gură de aer proaspăt pentru cei internați acolo, unii din
ei de foarte mult timp. Dacă, înainte de venirea sa, ședințele de terapie erau
pretexte de a lua în batjocură pe cei ce erau siliți să discute despre dramele
lor, o dată cu apariția lui McMurphy aceste sesiuni capătă o cu totul altă
turnură. Ameliorarea stărilor dificile, dacă nu chiar însăși vindecarea
pacienților, par să nu derive întotdeauna din procedeele convenționale. Poate
că jocul de cărți, pariurile pe bani, petrecerile și femeile... darnice pot rezolva
dereglările funcționale ale creierului mai lesne decăt o pot face (în unele
cazuri) psihoterapia, pastilele și șocurile electrice. Iar acest fapt o o
scoate din minți pe Miss Ratched. Tratându-i ca pe niște oameni normali,
McMurphy descoperă în colegii săi normalitatea. Însă binele nu va scăpa
nepedepsit.
Piesa este presărată
cu coregrafii inspirate din exercițiile de meditație pe mișcare Tai Chi Chuan. Acestea
trimit, în mod evident, la o lume închisă, la instinctul de turmă, la dresaj, la
o dictatură opresivă și feroce, la stadioanele din vremurile apuse în care
mulțimi de oameni îmbrăcați la fel compuneau din trupurile lor numele Întâiului
Fiu al Țării. Mă gândesc la Glissando de Mircea Daneliuc (ați văzut filmul?),
la finalul căruia bolnavii dintr-un sanatoriu ropoteau, pe o stradă largă,
aplauze grotești travestite în exerciții fizice de înviorare.
Suficient cât să
vă stârnim curiozitatea?
Așadar, Teatrul ”Jean Bart” vă invită
la Premiera spectacolului ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI, după romanul
omonim al lui Ken Kesey.
Adaptare
text și regia: Aurel PALADE. Scenografia: Elena COZLOVSCHI. Coregrafia: Oana-Lavinia PISAROGLU.
Sound design: Daniel IACOBLEV-BARĂU. Light design: Adrian VÂLCU-ARDELEANU.
Concept și grafică afiș: Elena ORBOCEA. Distribuția: R. P. McMurphy- Ionuț-Paul
ȘTEFAN, Miss Ratched- Irina NAUM, Harding: Cristi NAUM, Billy- Mihai GĂLĂȚAN,
Cheswick- Emanuel CRISTOIU, Bromden- Radu NICULESCU, Miss Flynn- Aida ECONOMU,
Ruckley- Nelu SERGHEI, Martini- Costel ZAMFIR, Scanlon- Ionel DURBALĂ, Candy
Starr- Oana-Lavinia PISAROGLU, Sandy- Inga MARCU, Williams- Nicholas TEODORESCU, Warren-Alexandru MEDVEGHI, Ellis- Florin LEFTER.
Premiera va avea loc în zilele de 23
și 24 martie, orele 19.00.
Mihai Gălățan
