Cea de-a XIV-a ediție a Festivalului
Internațional de Teatru ,,Tragos” stă să înceapă. Un prieten mă întreba, de curând,
de ce îi spune așa. Propun să facem o scurtă istorie a semnificației numelui,
pornind de la apariția teatrului în sine și cam sub ce formă se joacă la noi. Pe
scurt. Pe foarte scurt, chiar. Da, există mai multe forme de teatru. Iar prin
aceasta nu mă refer la rămurelele ce au derivat din aceeași tulpină, de exemplu:
teatrul-dans, teatrul social, teatrul documentar, teatrul labirint, etc. E ca
la religie. Sectele religioase creștine sunt reflexe ale catolicismului,
neputând fi puse în aceeași categorie, pentru clasificare, cu religiile mari. Voi
sintetiza acum niște informații extrem de interesante, așa că vă invit să fiți
atenți.
Un pic de istorie:
Teatrul, în forma pe care o cunoaștem azi,
este un ansamblu occidental de mijloace de expresie artistică. Acesta s-a
născut în Grecia Antică în jurul anilor 500 î. Hr. ,,Theatron”, cuvântul din
care provine, înseamnă ,,loc de privit”. Spectatorii se adunau într-o vale ce
semăna cu un amfiteatru, la baza căreia un sobor de preoți rostea incantații
dedicate lui Dionysus, zeul fertilității. Erau așa numitele serbări dionisiace.
Poate că din cauza asta teatrul a avut un nume rău famat, până mai spre
vremurile noastre, dat fiind ritualul din care își are originile. În cadrul
acestor zile de petrecere, ceremonia realizată de bărbați deghizați în țapi-
prieteni de-ai lui Dionysos- implica existența unui dialog între două
semicoruri, conduse de câte un corifeu. ,,Tragos”, numele festivalului nostru,
înseamnă țap. De aici și cuvântul tragedie. Dar, totuși, de ce acest nume
pentru festivalul tulcean? Păi, se pare că sunt dovezi arheologice care atestă faptul
că primele manifestări teatrale de pe teritoriul țării noastre (și printre
primele din lume), au avut loc în interiorul cetăților grecești din… Dobrogea
de Nord, acum 2000 de ani!
Legătura dintre aceste manifestări și teatrul din ziua de azi a
făcut-o dramaturgul Eschil, care a început să scrie texte pentru corifei și
cor, introducând al doilea personaj. Apoi a venit Sofocle, dramaturgul ce a
introdus al treilea personaj și a îmbogățit structura dramatică, acordând
atenție decorului și costumului. Cel de-al treilea mare tragedian grec s-a
numit Euripide. Considerat filosoful dramaturgiei antice, el a restrâns și mai
mult rolul corului, a laicizat acțiunile scenice și a pus în prim plan omul
obișnuit.
În câteva fraze, cam astfel s-ar
putea rezuma modul în care a apărut și s-a dezvoltat teatrul pe care azi îl
cunoaștem, la care mergem și pe care îl iubim.
La începutul secolului al XX-lea, o
dată cu descoperirile lui Freud din zona psihologiei, Konstantin Stanislavski
concepe primul sistem modern, prima metodă actoricească complexă folosită în compunerea
personajelor din carne și sânge. Și viață. Unii din discipolii săi, în mare
parte evrei, au fugit în Statele Unite, acolo unde au pus bazele prestigioasei
școli americane de teatru, care a creat actori de prima mână (method actors) precum
Marlon Brando, de Niro, Pacino, etc.
Dar… știați că nu toate formele de
teatru din lume derivă din faptele și practicile relatate mai sus? Indienii și
japonezii au făcut și ei teatru, bazându-se pe alte principii estetice decât
cele europene. Iar acest lucru se poate observa cel mai bine la vizionarea
filmelor provenite din aceste două țări și prin extensie- regiuni geografice
învecinate, dar de același neam.
De la Bollywood…
În teatrul indian, fiecare stare umană
dominantă (furie, compasiune, iubire, ș.a.m.d.) se numește rasa. Ele sunt în număr de nouă, conform textului antic de teorie dramatică
Natyasastra. Religia indienilor este
politeistă, iar fiecărei rasa îi corespunde câte o zeitate. În
filmul indian vom observa, în cadrul unui singur titlu, un amestec de genuri
(comedie, dramă, acțiune, melodramă), nimic altceva decât expresia unui vechi
ritual de preamărire a diverselor zeități. Spre deosebire de metoda lui
Stanislavski, care cere ca actorul să fie una cu personajul, să nu se ,,prefacă”
ci să ,,fie”, manualul actorului indian sugerează că emoția trebuie să i se
transmită spectatorului prin empatie. Extragem de aici că se cere un joc puțin
exagerat. Exact ceea ce vedem în filme. Nu e nici mai prost și nici mai bun decât cum facem noi. Nu se poate compara. E
pur și simplu… altceva.
…la filmele cu bătaie.
Teatrul japonez tradițional (originar
din China) numit No, respectiv forma
sa îmbunătățită (Kabuki) se distinge prin machiajul deosebit al actorilor, prin
costumele spectaculoase și nu în ultimul rând prin accentul mărit ce cade pe
mișcările atent studiate ale protagoniștilor. Exact ca în filmele lor. Nu e nici mai prost și nici mai bine decât
cum facem noi. Nu se poate compara. E pur și simplu… altceva.
Festivalul ,,Tragos”
Întorcându-ne la oile noastre (sau mai
bine zis, la… țapii noștri), Festivalul
Internațional de Teatru ,,Tragos”, aflat acum la cea de-a XIV-a ediție, a
revenit în centrul activității culturale a urbei, reîmprospătat cu oameni și spectacole
noi (proprii și invitate), urmărind poteca bătută de mai bine de douăzeci de
ani, atunci când regizorul Ion Dore și actorul Nelu Serghei au trasat liniile
directoare ale organizării primei ediții (1994). Festivalul va dura zece zile
și se va desfășura în perioada 17-26 septembrie 2016. Organizatorii au invitat la
această ediție, ca și în edițiile precedente, spectacole de înaltă calitate
artistică din Capitală sau de la teatrele importante din țară.
PROGRAM:
Sâmbătă, 17
septembrie, ora 19:00- Oscar și Tanti Roz- Teatrul ,,Jean Bart”-Tulcea, regia:
Ion Sapdaru;
Duminică, 18
septembrie, ora 19:00- Rencontres- Compania de Teatru ,,Passe-Partout”, regia: Dragoș
Huluba;
Luni, 19
septembrie, ora 21:00- Serpentina- Teatrul ,,Jean Bart” Tulcea, regia: Francisc
Bucur- Sala Studio;
Marți, 20
septembrie, ora 17:00- Noi doi- Teatrul Grand Comedia, regia: Cătălina
Buzoianu, Sala Studio;
Ora
19:00- Demonstrația- Teatrul ,,Jean Bart” Tulcea, regia: Vlad Cristache;
Miercuri, 21
septembrie, ora 11:00- Pinocchio, Teatrul ,,Traian Grozăvescu”- Lugoj;
Ora 19:00- Aproape, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, regia: Vlad
Cristache;
Joi, 22
septembrie, ora 19:00- Butoiul cu pulbere, Teatrul ,,Fani Tardini” Galați,
regia: Vlad Massaci;
Vineri, 23
septembrie, ora 17:00- Natură moartă cu nepot obez, Batumi ,,Ilia Chavchavadze”
Professional State Drama Theatre, Georgia, regia: Ion Sapdaru;
Ora
20:00- Amalia respiră adânc- Unteatru, Regia: Amalia Caramașan, Sala Studio;
Sâmbătă, 24
septembrie, ora 19:00- Oleanna, Teatrul ,,Jean Bart” Tulcea, regia: Vlad Cristache;
Duminică, 25
septembrie, ora 19:00- Uciderea lui Gonzago, Teatrul de Stat Constanța, regia:
Ion Sapdaru;
Luni, 26
septembrie, ora 19:00- Între ciocan și nicovală, Teatrul ,,Ariel”
Râmnicu-Vâlcea, regia: Horațiu Mălăele.
Mihai Gălățan, actor