Primele roade de toamnă: începe cea de-a XIV-a ediție a Festivalului de Teatru ,,Tragos”

Cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru ,,Tragos” stă să înceapă. Un prieten mă întreba, de curând, de ce îi spune așa. Propun să facem o scurtă istorie a semnificației numelui, pornind de la apariția teatrului în sine și cam sub ce formă se joacă la noi. Pe scurt. Pe foarte scurt, chiar. Da, există mai multe forme de teatru. Iar prin aceasta nu mă refer la rămurelele ce au derivat din aceeași tulpină, de exemplu: teatrul-dans, teatrul social, teatrul documentar, teatrul labirint, etc. E ca la religie. Sectele religioase creștine sunt reflexe ale catolicismului, neputând fi puse în aceeași categorie, pentru clasificare, cu religiile mari. Voi sintetiza acum niște informații extrem de interesante, așa că vă invit să fiți atenți.

Un pic de istorie:

 Teatrul, în forma pe care o cunoaștem azi, este un ansamblu occidental de mijloace de expresie artistică. Acesta s-a născut în Grecia Antică în jurul anilor 500 î. Hr. ,,Theatron”, cuvântul din care provine, înseamnă ,,loc de privit”. Spectatorii se adunau într-o vale ce semăna cu un amfiteatru, la baza căreia un sobor de preoți rostea incantații dedicate lui Dionysus, zeul fertilității. Erau așa numitele serbări dionisiace. Poate că din cauza asta teatrul a avut un nume rău famat, până mai spre vremurile noastre, dat fiind ritualul din care își are originile. În cadrul acestor zile de petrecere, ceremonia realizată de bărbați deghizați în țapi- prieteni de-ai lui Dionysos- implica existența unui dialog între două semicoruri, conduse de câte un corifeu. ,,Tragos”, numele festivalului nostru, înseamnă țap. De aici și cuvântul tragedie. Dar, totuși, de ce acest nume pentru festivalul tulcean? Păi, se pare că sunt dovezi arheologice care atestă faptul că primele manifestări teatrale de pe teritoriul țării noastre (și printre primele din lume), au avut loc în interiorul cetăților grecești din… Dobrogea de Nord, acum 2000 de ani!

Legătura dintre aceste manifestări și teatrul din ziua de azi a făcut-o dramaturgul Eschil, care a început să scrie texte pentru corifei și cor, introducând al doilea personaj. Apoi a venit Sofocle, dramaturgul ce a introdus al treilea personaj și a îmbogățit structura dramatică, acordând atenție decorului și costumului. Cel de-al treilea mare tragedian grec s-a numit Euripide. Considerat filosoful dramaturgiei antice, el a restrâns și mai mult rolul corului, a laicizat acțiunile scenice și a pus în prim plan omul obișnuit.

În câteva fraze, cam astfel s-ar putea rezuma modul în care a apărut și s-a dezvoltat teatrul pe care azi îl cunoaștem, la care mergem și pe care îl iubim.

La începutul secolului al XX-lea, o dată cu descoperirile lui Freud din zona psihologiei, Konstantin Stanislavski concepe primul sistem modern, prima metodă actoricească complexă folosită în compunerea personajelor din carne și sânge. Și viață. Unii din discipolii săi, în mare parte evrei, au fugit în Statele Unite, acolo unde au pus bazele prestigioasei școli americane de teatru, care a creat actori de prima mână (method actors) precum Marlon Brando, de Niro, Pacino, etc.

Dar… știați că nu toate formele de teatru din lume derivă din faptele și practicile relatate mai sus? Indienii și japonezii au făcut și ei teatru, bazându-se pe alte principii estetice decât cele europene. Iar acest lucru se poate observa cel mai bine la vizionarea filmelor provenite din aceste două țări și prin extensie- regiuni geografice învecinate, dar de același neam.  

De la Bollywood…

În teatrul indian, fiecare stare umană dominantă (furie, compasiune, iubire, ș.a.m.d.) se numește rasa. Ele sunt în număr de nouă, conform textului antic de teorie dramatică Natyasastra. Religia indienilor este politeistă, iar fiecărei rasa îi corespunde câte o zeitate. În filmul indian vom observa, în cadrul unui singur titlu, un amestec de genuri (comedie, dramă, acțiune, melodramă), nimic altceva decât expresia unui vechi ritual de preamărire a diverselor zeități. Spre deosebire de metoda lui Stanislavski, care cere ca actorul să fie una cu personajul, să nu se ,,prefacă” ci să ,,fie”, manualul actorului indian sugerează că emoția trebuie să i se transmită spectatorului prin empatie. Extragem de aici că se cere un joc puțin exagerat. Exact ceea ce vedem în filme. Nu e nici mai prost și nici mai bun decât cum facem noi. Nu se poate compara. E pur și simplu… altceva.  

…la filmele cu bătaie.

Teatrul japonez tradițional (originar din China) numit No, respectiv forma sa îmbunătățită (Kabuki) se distinge prin machiajul deosebit al actorilor, prin costumele spectaculoase și nu în ultimul rând prin accentul mărit ce cade pe mișcările atent studiate ale protagoniștilor. Exact ca în filmele lor. Nu e nici mai prost și nici mai bine decât cum facem noi. Nu se poate compara. E pur și simplu… altceva.

Festivalul ,,Tragos”

Întorcându-ne la oile noastre (sau mai bine zis, la… țapii noștri), Festivalul Internațional de Teatru ,,Tragos”, aflat acum la cea de-a XIV-a ediție, a revenit în centrul activității culturale a urbei, reîmprospătat cu oameni și spectacole noi (proprii și invitate), urmărind poteca bătută de mai bine de douăzeci de ani, atunci când regizorul Ion Dore și actorul Nelu Serghei au trasat liniile directoare ale organizării primei ediții (1994). Festivalul va dura zece zile și se va desfășura în perioada 17-26 septembrie 2016. Organizatorii au invitat la această ediție, ca și în edițiile precedente, spectacole de înaltă calitate artistică din Capitală sau de la teatrele importante din țară.

PROGRAM:

Sâmbătă, 17 septembrie, ora 19:00- Oscar și Tanti Roz- Teatrul ,,Jean Bart”-Tulcea, regia: Ion Sapdaru;

Duminică, 18 septembrie, ora 19:00- Rencontres- Compania de Teatru ,,Passe-Partout”, regia: Dragoș Huluba;

Luni, 19 septembrie, ora 21:00- Serpentina- Teatrul ,,Jean Bart” Tulcea, regia: Francisc Bucur- Sala Studio;

Marți, 20 septembrie, ora 17:00- Noi doi- Teatrul Grand Comedia, regia: Cătălina Buzoianu, Sala Studio;

                                        Ora 19:00- Demonstrația- Teatrul ,,Jean Bart” Tulcea, regia: Vlad Cristache;

Miercuri, 21 septembrie, ora 11:00- Pinocchio, Teatrul ,,Traian Grozăvescu”- Lugoj;

                                             Ora 19:00- Aproape, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, regia: Vlad Cristache;

Joi, 22 septembrie, ora 19:00- Butoiul cu pulbere, Teatrul ,,Fani Tardini” Galați, regia: Vlad Massaci;

Vineri, 23 septembrie, ora 17:00- Natură moartă cu nepot obez, Batumi ,,Ilia Chavchavadze” Professional State Drama Theatre, Georgia, regia: Ion Sapdaru;

                                         Ora 20:00- Amalia respiră adânc- Unteatru, Regia: Amalia Caramașan,  Sala Studio;

Sâmbătă, 24 septembrie, ora 19:00- Oleanna, Teatrul ,,Jean Bart” Tulcea, regia: Vlad Cristache;

Duminică, 25 septembrie, ora 19:00- Uciderea lui Gonzago, Teatrul de Stat Constanța, regia: Ion Sapdaru;

Luni, 26 septembrie, ora 19:00- Între ciocan și nicovală, Teatrul ,,Ariel” Râmnicu-Vâlcea, regia: Horațiu Mălăele.

Mihai Gălățan, actor