Teatrul ,,Jean Bart” – al patrulea an

Social | Publicat la 11.12.2012 | Obiectiv

Vacanța de iarnă, care marca trecerea în noul an 2012, anunța parcă prin li­­­niș­tea și frumusețea ei un an plin de evenimente și spectacole născute din muncă și dorință, în lumina colorată a reflectoarelor, dincolo de nuanța caldă de neon albastru a firmei luminoase de pe frontispiciu pe care scrie mare „Teatrul Jean Bart”. După zilele libere, cu miros de ger si scorțișoară, deasupra emoției potolită cu bere rece a revederii prietenilor dragi împrăștiați care-încotro prin alte orașe, noul an aducea pentru echipa ,,Jean Bart” o nouă serie de provocări artistice îndesate de Moș un pic mai la fundul sacului său.

Înainte de sărbători, prima etapă de lucru a piesei de teatru pentru copii și oameni mari ,,Ivan Turbincă” fusese depășită. Un ,,șnur” reușit (așa cum obișnuiesc oamenii de teatru să numească o repetiție cap-coadă, fără opriri, cu toate scenele componente legate cursiv) adeverea premoniția tuturor. Aceea că spectacolul va fi o reușită. Și așa a și fost. Montarea, o adaptare a celebrei povești de Ion Creangă, a însemnat pentru echipă o cunoaștere a limitelor oboselii fizice, dar a fost și un adevărat atelier de creație, un workshop cât se poate de folositor și interesant în cunoașterea și însușirea elementelor artei actorului de animație. Cine putea să creadă că orice păpușă are personalitatea ei? Că mișcările, uneori exagerate ale capului acesteia compensează chipul imobil? Că ea, spre deosebire de actorul dramatic, poate face orice pe scenă? Chiar să și plutească! Cine și-ar fi ima­gi­­nat că o simplă pălărie mânuită de un păpușar priceput poate depăna o poveste? Regizorul Ciprian Huţanu, profesor universitar doctor, angajat al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, a mărturisit: ,,Este un proiect care îmi dă speranţa că va reprezenta o reuşită pentru Teatrul „Jean Bart” din Tulcea, actorii cu care lucrez, tineri, deschişi provocărilor scenice, venind cu interes în întâmpinarea propunerii mele. Astfel, munca împreună a îmbinat profesionalismul, dorinţa lor de a „escalada” noi forme de expresie teatrală cu bucuria de a fi pe scenă. O bucurie pe care le-o împărtăşesc, la rândul meu.” După un adevărat tur de forță, vineri 20 ianuarie 2012 a avut loc premiera. Tot regizorul piesei a declarat că: ,,…am încercat să construim un spectacol de factură sincretică, dramatizarea după povestea cu acelaşi titlu de Ion Creangă reprezentând doar un pretext pentru dezvoltarea unui discurs scenic care împleteşte ludicul cu metafora, comicul specific lui Creangă cu arta dramatică, pantomima sau arta de animaţie.” Din distribuţia spectacolului au făcut parte actorii: Oana Lavinia Pisaroglu, Claudia Nisipaşu, Paula Prodan, Costel Zamfir, Nelu Serghei, Mihai Gălăţan. Coregrafia a fost semnată de Oana-Lavinia Pisaroglu. Piesa „Ivan Turbincă” a reprezentat, pentru Elena Orbocea – secretar literar al Centrului Cultural ,,Jean Bart”- și debutul scenografic, aceasta realizând cu pricepere păpușile (drăcușorii nostimi, moartea cu coasa sau Dumnezeu) și elementele de decor.

Iarna geroasă era încă departe de a se sfârși, dar colectivul teatrului, proaspăt ,,încălzit” de pe urma premierei piesei ,,Ivan Turbincă”, urma să-și învestească energia creatoare într-un nou spectacol dramatic. Dar să o luăm cu începutul. Centrul Cultural ,,Jean Bart” a lansat un concurs de drama­turgie. Au fost invitați să participe dramarturgi consacrați sau nu, din toate colțurile țării. Concursul, care făcea parte din programul ,,NORDdeDOBROGE”, avea și câteva condiții de participare, printre care aceea că textele trimise trebuiau să prezinte o poveste legată de Delta Dunării și să conțină personaje aparținând etniilor conlocuitoare. La hotărârea juriului, din rațiuni mai mult sau mai puțin subiective, a fost desemnat câștigător textul intitulat ,,Te iubesc” al autoarei Silvia Osman. Regizorul Remus Bogdan Vlăsceanu a început lucrul la transpunerea scenică a scriptului (cârpit pe ici pe colo cu unele inserții de text redactate de semnatarul acestui articol) undeva la începutul lunii februarie. Regizorul spunea despre acest spectacol că ,,cel mai important mesaj pe care-l conține acest spectacol este te iubesc!. Mi-am imaginat tot timpul cum aceste cuvinte, greu de spus în general, devin uzuale, iar spectatorii își spun unii altora  Te iubesc! Unde mergem? Aș vrea să vedem Te iubesc! …îţi vine să râzi, să plângi şi să te joci într-un decor şi o atmosferă puţin suprarealiste şi este vorba despre un teatru viu, cu actori speciali, frumoşi, tineri, care au „un ceva” care îmi place şi care mă atrage, acel ceva care cred că se numeşte bucuria creaţiei…”. Sceno­grafia spectacolului a aparținut Alinei Carla Mangra. Ditribuția spectacolului: Nelu Serghei- bătrânul veteran de război Talpă-Iute; Oana-Lavinia Pisaroglu – Oana, tânăra regizoare tehnică a unui teatru; Paula Prodan – Irina, tânăra țigancă studentă; Ionuţ-Paul Ștefan – studentul la filozofie Bogdan; Mihai Gălățan – maleficul și chefliul ihtiolog John. Premiera a avut loc pe 20 aprilie 2012.

La data de 11 martie 2012, la sala studio a teatrului s-a desfășurat un ateli­er, un workshop interactiv mai degraba decât un spectacol, intitulat ,,Analog”. Actorii teatrului, pe durata unei ore și mai bine, s-au jucat cu publicul format aproape în majoritate din elevi. Motivul: cunoașterea, detensionarea și ieșirea din rutină și din clișeele manieriste ale unui spectacol de teatru convențional. Costel Zamfir, Ionuț-Paul Ștefan, Oana Pisaroglu, Vlad-Matei Ajder și Mihai Gălățan s-au prefăcut cetățeni străini sau traducători, au spus povești inventate pe moment, au refăcut scene din piese în repertoriu, însă în situații sau spații inedite, au jucat mima sau au compus personaje spontan, în timp ce reproduceau diferite monologuri. Rezultatul a fost un succes, iar ideea unui astfel de atelier de creație și improvizație a fost bine primită de participanți.

În cei patru ani de la deschiderea teatrului din Tulcea, repertoriul stagiunilor a numărat destule piese de teatru, în majoritatea lor comedii. Cu toate acestea, însă, s-a încercat împăcarea tuturor gusturilor, rămânând foarte puține ramuri neacoperite ale formelor de abordare teatrală. Una dintre acestea avea să-și ocupe locul ei de cinste în mapa de existență a teatrului ,,Jean Bart”, la începutul verii lui 2012. Proiectul-temerar, trăgându-și seva dintr-un tărâm neexploatat până acum de către actorii tulceni-propunea zămislirea unui spectacol ,,altfel”. Oana Pisaroglu, proaspăt doctor UNATC București, propune un spectacol de dans și text dramatic inspirat din operele tragedienilor antici Eschil, Sofocle, Euripide dar și mai ,,tânărul” Jean-Paul Sartre. Spectacolul este numit Melpomene–Terpsychore. De ce? Melpomene pentru grecii antici este muza tragediei, iar Terpsychore cea a dansului. Astfel intenția regizoarei Oana-Lavinia Pisaroglu se definește încă din titlu. Iată ce ne spune în ,,synopsisul” de prezentare: ,,Încă de la începuturile sale, teatrul antic aduce în centrul atenției serbările consacrate zeului Dionysos. Tragedia a fost genul cel mai apreciat și care s-a dezvoltat în timp. Prin această propunere de proiect, noi aducem prin aerul proaspăt ,,stilizat”, parfumul acelor vremuri prin trei dintre cele mai cunoscute scrieri: ANTIGONA, MEDEEA și ELECTRA.”. Un element inedit a fost acela că actorii au jucat și dansat pe scena acoperită de pământ adevărat, au urcat pe coloane antice bine fixate în scenă, iar coloanele la lovituri aprige de spadă… sângerau! Sceno­grafia a fost realizată de Elena Orbocea, iar așezarea în pagină a textului de Mihai Gălățan. Piesa a fost un succes, un experiment de-a dreptul  reușit care și-a propus și a izbutit ca pe dimensiuni senzoriale să transporte spectatorul într-o lume feerică și mistică, guvernată de regi, zei sângeroși și femei puternice. O lume antică, pierdută în arce de timp, în istorie cețoasă, dar pentru o oră și jumătate reînviată. Premiera a fost  vineri, 22 iunie 2012. Distribuția (în ordine alfabetică): Vlad  Matei Ajder, Mihai Gălăţan, Claudia Nisipaşu, Oana-Lavinia PISAROGLU, Paula Prodan, Costel Zamfir. Scenografia:  Elena Orbocea; Regia: Oana-Lavinia Pisaroglu.

Deși vara stagiunea este închisă, lucrul pentru pregătirea spectacolelor din toamnă nu încetează câtuși de puțin. Pentru prima oară de la deschidere, teatrul tulcean avea să colaboreze cu un regizor străin. Este vorba de Artistul Poporului Ucrainean Igor Ravytskiy. Și parte din actori erau nou veniți, echipa artistică înoindu-se cu Ana-Maria Ștefan- actriță, absolventă a Universității ,,Ovidius” Constanța, Facultatea de Arte, secția actorie, clasa dr. Diana Cheregi și dr. Daniela Vitcu-Hanțiu. Partea bărbătească a grupului urma să fie completată de actorul Dragoș Andronie, absolvent al Facultății de Teatru din Craiova, clasa profesor dr. Alexandru Boureanu. Traducătorul Ananie Ivanov a propus un text de-al dramaturgului rus Alexandr Ostrovsky, tradus în premieră în limba română. Este vorba de textul ,,Logodnicele bogate” sau, ca titlu alternativ ,,Peripeții în vilegiatură”. ,,Piesa la care am lucrat este foarte rar pusă în scenă. Şi mi s-a părut că se potriveşte timpurilor noastre. Toate problemele care frământă perso­najele sunt actuale şi ne vom considera fericiţi dacă spectatorii nu vor observa că au trecut ani de la scrierea piesei până acum. Dacă acest spectacol va emoţiona, va stârni cumva sufleteşte publicul, dacă publicul va simţi noduri în gât în timpul piesei şi apoi, imediat, involuntar, vor apărea zâmbete şi un semn mare de întrebare, atunci scopul nostru a fost atins”, a afirmat regizorul Igor Ravytskiy, încântat de colaborarea sa cu actorii teatrului ,,Jean Bart”. Premiera absolută a spectacolului a avut loc pe data de 23 septembrie 2012. Regia: Artistul Poporului Ucrainean Igor Ravytskiy/Ucraina, scenografia a fost realizată de Svitlana Prokofieva/ Ucraina, iar traducerea de Ananie IVANOV, asistent scenografie: Elena ORBOCEA. Din distribuţie fac parte actorii: Oana-Lavinia Pisaroglu, Ionuț-Paul Ștefan, Laura Neagoe, Robert Neagoe, Ana-Maria Ștefan, Dragoș Laurențiu Anadronie.

Fiind Anul Caragiale, actorul Nelu Serghei a început să pună bazele reali­zării unui spectacol compus din textele dramaturgului nostru de geniu, texte mai puțin cunoscute, dar extrem de interesante și actuale, intitulat ,,Caragiale XXI-22”. Pornind de la basmul în versuri ,,Dă dămult”, trecând prin focul ,,rivuluției”, alături de ,,Conu Leonida…” și acuzându-i pe acei mandatari pe care-i denumește generic ,,voi… la suflet goi.”, Nelu Serghei, alături de regizorul Bogdan Cristian Drăgan, propun un spectacol-interviu, un spectacol introspectiv cu secvențe dure filmate de către regizor chiar în clipele revoluției din 1989. Nu este un Caragiale asa cum ni-l imaginăm. Ci un altul, poate adevăratul Caragiale, sătul de corupție, demagogie și nedreptate. Spectacolul începe cu un interviu filmat în cadrul unei emisiuni înregistrate la televiziunea națională, în care omul, actorul Nelu Serghei povestește despre cariera și viața sa. Spectatorul are senzația de ubicuitate, de dedublare sau de deja-vu, fiindcă Nelu Serghei, în carne și oase, urmărește și el alături de spectator proiecția. Premiera a avut loc la data de 24 iunie, spectacolul fiind jucat și la Teatrul Național din Craiova. Regia: Bogdan Cristian Drăgan. Cu: Nelu Serghei, Anca Dinu.

Tot sub imperiul dramaturgiei naționale și mai mult decât atât, din nou în cadrul  creației caragialiene, regizorul tulcean Ion Dore împreună cu regizorul Aurel Palade (care s-a implicat și în light design) aduc la rampă singura drama a scriitorului, Năpasta. Pentru rolul lui Ion a fost invitat la porțile Deltei actorul Gabriel Popescu, absolvent al Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca, secţia actorie, una dintre figurile cele mai cunoscute şi unul dintre cei mai apreciaţi actori ai Teatrului „Ariel” din Râmnicu Vâlcea. Într-un interviu, acesta mărturisește: „Toate personajele pe care le interpretez sunt preferatele mele. Şi vă mai mărturisesc ceva: toate rolurile pe care le-am interpretat au fost foarte bune, dar întotdeauna următorul va fi special!”. Pentru rolul Ancăi, actrița Costinela Ungureanu a părăsit pentru mai bine de o lună Craiova natală, pentru a marca debutul său pe scena teatrului dramatic tocmai aici, la  ,,Jean Bart”. Costinela este absolventă a Facultății de Teatru din Craiova, clasa profesor Alexandru Boureanu.

Spectacolul „Năpasta” începe direct din miezul problemei, din mijlocul unei discuții începute care favorizează, prin importanța și impactul ei emoţional, una din multele răbufniri ale lui Dumitru, un om care a tăinuit timp de nouă ani o crimă. Anca, soția suspicioasă, alături de Gheorghe, învățătorul satului, folosește toate mijloacele posibile pentru a demasca ucigașul, profitând și de apariția, aproape supranaturală, a ocnașului nebun, Ion, acuzat pe nedrept de crimă. Toate se întâmplă într-un han din zona rurală, în mijlocul naturii și a sunetelor ei nocturne care accelerează drama lui Dumitru și alunecarea sa către nebunie. Element nou, inovator îl constituie un personaj nou, care nu apare în scriitură, ci doar în această montare a piesei – nebuna Sura – personaj nelipsit la han, proiecția feminină a lui Ion și element anticipator al freneziei și dramei ce are să urmeze. Finalul ne surprinde cu o mare icoană a Maicii Domnului pictată pe fundal, dezvelită doar în momentul în care Dragomir este prins de săteni și bătut. Distributia: Costinela Ungureanu – Anca, Mihai Galaţan – Dragomir, Gabriel Popescu – Ion, Costel Zamfir – Gheorghe, Nicoleta Lungu – Sura, Ionel Durbală – un sătean. Regia și scenogafia: Ion Dore. Asistent regie și light design: Aurel Palade. Premiera a avut loc pe 5 octombrie 2012.

După Năpasta a urmat tot o piesă românească, de data aceasta contemporană. ,,Acasă la tata” de Mimi Brănescu – un text savuros, ,,vorbit”, ne spune povestea tânărului Robert care, pus față în față cu una din marile temeri din viața unui bărbat – pierderea libertății ca urmare a apariției pe lume a unui copil- își găsește refugiul într-o călătorie acasă la tatăl său, în satul copilăriei și al primelor experiențe amoroase. O întâlnește aici pe fosta iubită, Paula și pe cel mai bun prieten din copilărie: guralivul Petrică. Motivul ratării este redat în două situații diferite: aceea a ratării la nivel superior: Robert, de paisprezece ani în București, nu a reușit decât să semneze câteva sute (!) de articole în reviste de specialitate și la nivel mic; prietenii lui au vieți mizerabile și țeluri mărunte: renovarea unei băi sau organizarea unui festin catalizat de aburii alcoolului, pe nepusă masă. După un conflict brutal, după ,,războiul fiarelor” captive în suflete rănite, se anunță însă zorii unei zile noi. Doi actori noi au dat naștere unor personaje credibile și plăcute spectatorului. ,,Mama vitregă” Iuliana a fost interpretată cu maiestrie de Liliana Ghiță, actriță a teatrului ,,Maria Filotti” din Brăila, absolventă a Facultății de Teatru – Academia de Arte „Luceafărul” Bucureşti, specializarea actorie, clasa prof. Victor Moldovan, Radu Beligan, George Motoi. Robert, tânărul scriitor întors pe tărâmul natal a fost jucat de către actorul Victor Petcu, fost student al Universității ,,Ovidius” Constanța, Facultatea de Arte, secția actorie, clasa dr. Diana Cheregi și dr. Daniela Vitcu-Hanțiu. Regia spectacolului a fost semnată de Dan Chiriac, cunoscut pentru multele sale roluri din filme de lung metraj și seriale de televiziune. Distribuția: Robert – Victor Petcu, Petrică – Mihai Gălățan, Paula – Oana Lavinia Pisaroglu, Tatăl lui Robert – Nelu Serghei, Mia – Ana Maria Ștefan, Profesorul Plesnea/socrul lui Petrică – Ionel Durbală, Iuliana – Liliana Ghiță, Costel Zamfir, Daniel Jărpălău.

Și…. A venit iarna din nou!  Vacanța de iarnă, care va marca trecerea în noul an 2013, anunță parcă prin liniștea și frumusețea ei un an plin de evenimente și spectacole născute din muncă și dorință, în lumina colorată a reflectoarelor, dincolo de nuanța caldă de neon albastru a firmei luminoase de pe frontispiciu pe care scrie mare ,,Teatrul Jean Bart”.

Material realizat de Mihai Gălățan