Moto: ,,Spațiul scenic are două
reguli: 1-orice se poate întâmpla, 2-ceva trebuie să se întâmple.”- Peter Brook
În scopul de a promova tinerii
artiști, Teatrul Jean Bart se alătură programelor similare altor câtorva
instituții de spectacole din țară, prin lăudabila inițiativă de a oferi șansa
tânărului regizor ieșean Francisc Bucur de a-și realiza la Tulcea proiectul de
diplomă.
Regizorul
Francisc
Bucur este absolvent al Universității de Arte ,,George Enescu”- Iași, promoția
2016, secția Regie Teatru. Din 2015 este colaborator al Teatrului Național
,,Vasile Alecsandri” din Iași. Acesta a înaintat conducerii teatrului tulcean
propunerea realizării spectacolului ,,Serpentina” de Tankred Dorst. Despre
această opera dramatică, regizorul spune că:
,,Încă de la
prima lectură, am fost uimit de actualitatea problemelor ridicate de Tankred
Dorst în piesa Serpentina. Am trait o ciudată senzație de familiariate, un
sentiment cu atât mai misterios, cu cât realizam ca aveam în față un text scris
în 1960.
Am empatizat cu revolta personajelor la adresa
unei societăți construite pe o falsă moralitate, mi-am amintit că trăisem același
sentiment al neputinței de fiecare dată când, în mass-media, apăreau știri
despre evenimente tragice cauzate de diferite orgolii personale, interese
meschine sau, pur și simplu, ură față de semeni.
Această
revoltă se poate materializa într-un comentariu pe net, într-o sesizare adresată
organizațiilor responsabile, cel mult, într-o demonstrație stradală. Însă, cât
de mult ne putem implica, de fapt?
Am
fi dispuși să renunțăm la confortul personal, la întreaga siguranță materială,
sau chiar la identitate, pentru aservirea binelui universal?”
Autorul
Tankred
Dorst (născut pe 19
decembrie 1925 în Sonneberg, Thuringia) este un dramaturg german. Farsele,
parabolele și piesele sale într-un singur act, sunt inspirate din teatrul
absurdului, mai exact din operele autorilor Eugen Ionesco, Giraudoux și
Beckett. Drama sa monumentală, Merlin oder das wüste Land, a cărei
premieră a avut loc în anul 1981 în Düsseldorf, a fost comparată cu o altă scriere memorabilă- Faust
de Goethe. Unii dintre critici au numit-o prima
dramă importantă a anilor 1980. În omagiul adus autorului, cu ocazia
conferirii premiului Georg Büchner în anul 1990, criticul de teatru Georg
Hensel a subliniat
că piesele lui Dorst au o puternică și directă legătură cu prezentul:
“
|
Timp de 30 de ani piesele lui Dorst
au răspuns marilor transformări. El a fost întotdeauna în tovărășia
vremurilor sale.
|
”
|
Debutul în regie l-a înregistrat abia in 2006,
semnând mizanscena spectacolului Inelul
niebelungilor la teatrul din Bayreuth.
Înrolat în rândurile Armatei Germane
încă de la frageda vârstă de 17 ani, a fost capturat și încarcerat prizonier de
război. La momentul în care a fost eliberat din captivitate, locul nașterii
sale a devenit parte din sectorul german ocupat de sovietici. Ajungând în
vestul țării, s-a întors în sânul familiei și și-a completat studiile. Anul
1950 îl surprinde studiind literatura germană, istoria artei și istoria
teatrului în Bamberg și Munchen. Împreună cu compozitorul Wilhelm Killmayer devine membru fondator al Teatrului de Marionete Das
kleine Spiel, pentru care a scris
primele sale piese. După întreruperea studiilor a lucrat în film, radio și
pentru diferite edituri. Primele reprezentații ale pieselor sale au avut loc în
1960 în Lübeck, Mannheim și Heidelberg. De atunci și până în prezent, Dorst a fost jucat în
întreaga lume. Opera sa a fost răsplătită cu numeroase premii, precum Premiul Gerhart Hauptmann (1964), Premiul Orașului Florența (1970), Premiul
pentru Literatură- Bayerische Akademie
der Künste (1983), Mülheimer
Dramatikerpreis (1989), Premiul
Georg Büchner (1990), Premiul E.T.A. Hoffmann (1996) Premiul Orașului Zurich, Max Frisch Prize (1998), Premiul Samuel Bogumil Linde (2006), Premiul pentru Literatură Europeană (2008).
Piesa
Anii 60. Un drum cu serpentine
periculoase înconjoară un munte. Doi frați, pe nume Rudolf și Anton, trăiesc
izolați de societate, la baza acestei formațiuni pietroase. Această șosea
constituie unica lor sursă de subzistență, șoferii pierzând adesea controlul
volanului, avariile producându-se în fața casei lor. Accidentele sunt
întotdeauna fatale. Rudolf repară mașinile, apoi le vinde. Anton scrie
necroloagele și se ocupă de înmormântarea victimelor. După fiecare accident,
acesta trimite câte o scrisoare Directorului Secretar de Stat pe probleme de
trafic din Ministerul Transporturilor, pentru a trage un semnal de alarmă în
legătură cu acest pericol rutier. Nimic, însă, nu se remediază. Douăzeci și
cinci de accidente se succed cu repeziciune. Însă la cel de-al douăzeci și
cincilea, situația se schimbă. Pentru prima oară este un supraviețuitor. Cei
doi descoperă că șoferul rănit este chiar Directorul din Minister în persoană,
Kriegbaum, venit să analizeze situația, ca urmare a memoriilor înaintate de
Anton. Și povestea de aici începe…
Actorii
Spectacolul ,,Serpentina” este realizat
la Sala Studio a Teatrului. Sala mică
de spectacole oferă magia unui spațiu intim, în care emisia vocală, intenția și
gestul se apropie cât mai mult de normal. Exagerările nu își au locul, pentru
că spectatorul, dată fiind această apropiere, devine părtaș la acțiune și
trebuie să creadă ceea ce vede și ceea ce aude. Încă de acum 2000 de ani, în teza
sa Poetica, text de teorie dramatică
cu valoare de pionierat (este primul text de estetică teatrală europeană),
Aristotel subliniază că metrica versificației ar trebui să facă pași importanți
spre construcția normală a frazei, aplaudând astfel unele lucrări care
intersectau, mai mult decât înainte, firescul vorbirii.
Firescul poate apărea, în genere,
atunci când actorul reacționează la situații și propuneri noi. Sala mică a
Teatrului ,,Jean Bart” este un spațiu de joc ce nu a mai fost uzitat de mult de
către echipa de actori tulceni. De foarte multe ori, se simt intenții și nuanțe
proaspete în redarea scenică a unui text dramatic atunci când unii parametri se
modifică: se schimbă spațiul, apar costumele, prima repetiție cu situațiile de
lumini sau… oamenii în sală. Asta deoarece intervine acel element nou la care,
prin natura umană, tindem să ne adaptăm. Iar adaptabilitatea, una din cele mai
importante facultăți ale tuturor ființelor, se realizează cu atenție,
curiozitate și poate puțină frică. Acest element este definitoriu pentru
reușita unei prestații vii, adevărate. Iar jocul actorilor Nelu Serghei, Costel
Zamfir și Alecsandru Dunaev confirmă spusele de mai sus.
Nelu Serghei, interpretându-l pe
Directorul Kriegbaum, parcurge cu repeziciune o succesiune impresionantă de
stări, de gânduri și de trăiri- nimic altceva decât dovezi ale unei lumi
interioare bine mobilată. Rezultatul muncii sale actoricești trimite cu gândul
la un tablou-portret cu multe variații de culoare pe suprafața aceleiași forme.
Costel Zamfir, în rolul mecanicului
Rudolf, ne dă încă o dată măsura talentului său. Foarte credibil în evoluția sa
scenică, acesta compune personajul său cu hotărâre și simplitate, creând astfel
maximul de efect dramatic.
Alecsandru Dunaev este Anton, fratele
mai mic al lui Rudolf și contrapunctul acestuia. Actorul își construiește personajul
urcând o rampă curată și lină, bine definită, dincolo de care panta, reculul
acțiunii sale, surprinde și impresionează.
Premiera spectacolului va avea loc miercuri,
8 iunie 2016, ora 19.00. Următoarea reprezentație se va desfășura joi, 9 iunie,
la aceeași oră.
Regia: Francisc BUCUR. Scenografia:
Elena ORBOCEA. Distribuția spectacolului: Anton- Alecsandru DUNAEV, Rudolf-
Costel ZAMFIR, Kriegbaum- Nelu SERGHEI.
Mihai Gălățan, actor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu