De vorba cu Mihai Galatan
Publicat Sâmbãtã, 16 Iunie 2012
vezi galeria de imagini
Continuam, si saptamana aceasta, seria de interviuri cu actorii ce joaca pe scena Teatrului Jean Bart din Tulcea. Daca saptamana trecuta am stat de vorba cu Oana Lavinia Pisaroglu, iata ca saptamana aceasta raspunde intrebarilor noastre actorul Mihai Gălățan.
orasul-tulcea.ro: Nu cu mult timp în urmă s-a încheiat o stagiune a Teatrului ”Jean Bart” din Tulcea. Piese frumoase, public generos cu aplauzele. Cum s-a simtit pe scenă publicul tulcean ? Cum ai simtit tu publicul tulcean ?
Mihai: Publicul tulcean mi se pare că devine din ce în ce mai interesat de ceea ce se întâmplă pe scena teatrului „Jean Bart”. Numărul spectatorilor a crescut direct proporțional cu calitatea pieselor noastre. Există, iată, in doar trei ani de zile de la deschiderea teatrului un important segment de „devoratori” ai actului artistic teatral. Există o tânără familie pe care aproape tot timpul o regăsesc în sală la piesele noastre. Am dialogat cu membrii ei odată (mama, tatăl și copilul) și am realizat (pentru a nu știu câta oară) că munca noastră e departe de a fi doar o modalitate ușoară de petrecere a timpului liber. Aici este vorba de altceva, de educație prin teatru, introspecție și stocarea unor informații ce se așează în subsidiar și care sunt capabile să ne modifice în bine gândurile și faptele. Tulcenii acum sunt niște norocoși. În vremea copilăriei mele în acest frumos oraș, am fost privat de așa ceva. Mă mulțumeam numai cu discurile cu povești.
orasul-tulcea.ro: De unde vine pofta ta pentru teatru și de ce ai ales să ți-o potolești la Tulcea ?
Mihai: Vorbeam de discurile cu povești. O întâmplare: Ascultam la pick-up discul „Familia Chiț-Chiț” în anul de grație 1992. Pierdut în nuanțele muzicale ale vocii Motănelului, o întreb pe mama: ,,Oare ce-o face el acum?”. „A murit!” mi-a răspuns ea gândindu-se, desigur, la actorul Octavian Cotescu. Următoarele minute le-am petrecut plângând. Când mama m-a întrebat ce am, eu atât i-am spus, ascunzând adevărul: „Plâng pentru că vreau și eu să văd o piesă de teatru adevărată!”. Asta este prima mea amintire legată de teatru. Apoi îmi amintesc cum veneam înspumat de la școală pentru a nu pierde în reluare ziua piesele de luni seara de la televizor: „Doctor fără voie”, „Scapino” sau „Sinucigașul”. La teatrul din Tulcea am venit grație unui concurs favorabil de împrejurări. În anul în care am terminat facultatea teatrul s-a și deschis. Eu, tulcean înrăit, nu puteam lipsi nici de la deschidere și nici, foarte scurt timp după, de la proiectele artistice inițiate aici.
orasul-tulcea.ro: Cum e viața la XX ani ? Cum trăiești azi într-o lume în care kitch-ul ia locul artei ?
Mihai: Nu cred că locul artei va fi luat vreodată de kitch, atâta timp cât va continua să existe acest lucru periferic numit cultură. Oameni de cultură, deși într-o minoritate covârșitoare, există și vor exista. Din fericire timpul le decantează pe toate. De multe ori ce rezistă probei timpului se poate încadra cred eu în galeria valorilor. Formația Phoenix împlinește anul acesta 50 de ani, nu? Dintre toate formațiile generației disco (anii 90) nu a mai rămas nimic...
orasul-tulcea.ro: Dacă ai scrie o piesă de teatru, ce subiect(e) ar avea și pe cine ai distribui în ea și de ce ?
Mihai: Am scris o piesă de teatru, se numește „Cazania” și actul I dintr-un scenariu de film: „Lumea lui Vasile”. Cadrul temporal al piesei (secolul al XVI- lea) scuză subiectul tabu al temei: ar trebui țiganii trimiși înapoi în nordul Indiei de azi, sau nu? Personajele le-am scris pentru colegii mei.
orasul-tulcea.ro: În ce piesă ai juca până la dezhidratare :) si în ce piesă nu mai vrei să pui piciorul cât trăiesti ?
Mihai: Dacă e să ne gândim la Woyzeck, pot spune că termenul deshidratare nu îmi e străin. Un personaj greu, mult efort fizic în mijlocul lui iulie. Pentru Woyzeck am slabit 12 kg. Totuși, cel mai drag personaj mi-a fost Fundulea din „Visul unei nopți de vară”. Personaje antimpatice nu am și nu am avut. Un actor trebuie să-și iubească personajul.
orasul-tulcea.ro: Ce înseamnă să fii actor de teatru ? Ai prefera actoria cinematografică ?
Mihai: O profesie teribil de grea. Tot timpul trebuie să fii foarte atent. E suficientă o singură clipă de neatenție și lucrul tău sau parerea celorlalți se pot schimba diametral. Am jucat în film, dar nu pot spune că aș prefera filmul teatrului. Teatrul a fost și este prima și cea mai mare iubire.
orasul-tulcea.ro: La aproape toate spectacolele jucate până acum la ”Jean Bart” sala a fost plină, dar, asta înseamnă că avem un public pregătit pentru teatru ? Stie el să aprecieze teatrul pentru ceea ce reprezintă si nu ca pe o alternativă a televizorului ?
Mihai: Da, sunt convins că publicul tulcean este un public aproape matur.
orasul-tulcea.ro: Când crezi că vei putea spune că esti un actor complet ?
Mihai: Un actor, îmi scapă numele său, spunea că antrenamentul actorului durează pe puțin zece ani. Eu înclin să-i dau dreptate gândindu-mă la acele multe lucruri pe care l-am învățat în câmpul meseriei mele, de curând.
orasul-tulcea.ro: Ți s-a întâmplat vre-o dată să iesi cu greu dintr-un rol ? Dar să intri ? De ce ?
Mihai: Da, îmi amintesc că în timpul lucrului la Woyzeck stateam la fumoar și vroiam să mă exprim, dar nu puteam, iar privirea (simteam eu) mi se pierdea în eter. A fost o stare ciudată, exact starea personajului meu.
orasul-tulcea.ro: Cât de mult te influentează regizorul în modul în care percepi personajele ?
Mihai: Regizorul îți oferă drumurile, el trasează logica lor iar tu, actorul, căptușești restul. Tu pui carne pe personaje. Influența regizorului într-o piesă ar trebui să fie foarte mare, dar în același timp să nu amputeze arta și misiunea de creator a actorului.
orasul-tulcea.ro: În ce piesă nu vei juca niciodată deși ți-ai dori ?
Mihai: De ce să nu joc? Nu îmi fac astfel de gânduri. Un actor ar trebui, teoretic vorbind, să poată juca orice.
orasul-tulcea.ro: Îți este frică de vre-un rol - personaj ? Mă refer la a-l juca, bineînteles...
Mihai: Îmi ieste frică de orice personaj de la începutul repetițiilor lectură și până la descifrarea mișcării. Apoi ușor ușor personajul devine un aliat.
orasul-tulcea.ro: Din ce rol / personaj nu ai vrea să mai ieși niciodată ?
Mihai: Dacă ar exista un personaj etern fericit, fără drame spirituale sau materiale mi-ar plăcea să rămân blocat în lumea lui.
orasul-tulcea.ro: Tulcea, un oraș parcă prea liniștit... sau nu ?
Mihai: Da, Tulcea are și cred că a avut din totdeauna caracteristica asta. Pe de o parte e bine că e liniștit. Pe de alta însă, de multe ori din conflicte se poate naște ceva durabil.
orasul-tulcea.ro: La ce ar trebui să se rezume cultura generală a unui actor ?
Mihai: Cultura generală a unui actor ar trebui să fi amplă, nu strică informații, indiferent de natura lor, în depozitul său informațional. Un actor trebuie să aibă orizonturile deschise, nu obturate de carențe culturale pe care, mai devreme sau mai târziu, va trebui (de va dori să practice în continuare această profesie) să și le umple.
orasul-tulcea.ro: Care este modelul tău de actorie, actorul simbol pentru tine ? De ce ?
Mihai: Am modele. Printre primele s-ar număra fosta mea profesoară din facultate, doamna Diana Cheregi, o actriță puternică, matură și înzestrată cu acel „ceva” cu care te naști numai. Talent și tehnică precum doi vectori a căror rezultantă te lasă fascinat ca și spectator. Invidios ca și coleg.
Mihai: Publicul tulcean mi se pare că devine din ce în ce mai interesat de ceea ce se întâmplă pe scena teatrului „Jean Bart”. Numărul spectatorilor a crescut direct proporțional cu calitatea pieselor noastre. Există, iată, in doar trei ani de zile de la deschiderea teatrului un important segment de „devoratori” ai actului artistic teatral. Există o tânără familie pe care aproape tot timpul o regăsesc în sală la piesele noastre. Am dialogat cu membrii ei odată (mama, tatăl și copilul) și am realizat (pentru a nu știu câta oară) că munca noastră e departe de a fi doar o modalitate ușoară de petrecere a timpului liber. Aici este vorba de altceva, de educație prin teatru, introspecție și stocarea unor informații ce se așează în subsidiar și care sunt capabile să ne modifice în bine gândurile și faptele. Tulcenii acum sunt niște norocoși. În vremea copilăriei mele în acest frumos oraș, am fost privat de așa ceva. Mă mulțumeam numai cu discurile cu povești.
orasul-tulcea.ro: De unde vine pofta ta pentru teatru și de ce ai ales să ți-o potolești la Tulcea ?
Mihai: Vorbeam de discurile cu povești. O întâmplare: Ascultam la pick-up discul „Familia Chiț-Chiț” în anul de grație 1992. Pierdut în nuanțele muzicale ale vocii Motănelului, o întreb pe mama: ,,Oare ce-o face el acum?”. „A murit!” mi-a răspuns ea gândindu-se, desigur, la actorul Octavian Cotescu. Următoarele minute le-am petrecut plângând. Când mama m-a întrebat ce am, eu atât i-am spus, ascunzând adevărul: „Plâng pentru că vreau și eu să văd o piesă de teatru adevărată!”. Asta este prima mea amintire legată de teatru. Apoi îmi amintesc cum veneam înspumat de la școală pentru a nu pierde în reluare ziua piesele de luni seara de la televizor: „Doctor fără voie”, „Scapino” sau „Sinucigașul”. La teatrul din Tulcea am venit grație unui concurs favorabil de împrejurări. În anul în care am terminat facultatea teatrul s-a și deschis. Eu, tulcean înrăit, nu puteam lipsi nici de la deschidere și nici, foarte scurt timp după, de la proiectele artistice inițiate aici.
orasul-tulcea.ro: Cum e viața la XX ani ? Cum trăiești azi într-o lume în care kitch-ul ia locul artei ?
Mihai: Nu cred că locul artei va fi luat vreodată de kitch, atâta timp cât va continua să existe acest lucru periferic numit cultură. Oameni de cultură, deși într-o minoritate covârșitoare, există și vor exista. Din fericire timpul le decantează pe toate. De multe ori ce rezistă probei timpului se poate încadra cred eu în galeria valorilor. Formația Phoenix împlinește anul acesta 50 de ani, nu? Dintre toate formațiile generației disco (anii 90) nu a mai rămas nimic...
orasul-tulcea.ro: Dacă ai scrie o piesă de teatru, ce subiect(e) ar avea și pe cine ai distribui în ea și de ce ?
Mihai: Am scris o piesă de teatru, se numește „Cazania” și actul I dintr-un scenariu de film: „Lumea lui Vasile”. Cadrul temporal al piesei (secolul al XVI- lea) scuză subiectul tabu al temei: ar trebui țiganii trimiși înapoi în nordul Indiei de azi, sau nu? Personajele le-am scris pentru colegii mei.
orasul-tulcea.ro: În ce piesă ai juca până la dezhidratare :) si în ce piesă nu mai vrei să pui piciorul cât trăiesti ?
Mihai: Dacă e să ne gândim la Woyzeck, pot spune că termenul deshidratare nu îmi e străin. Un personaj greu, mult efort fizic în mijlocul lui iulie. Pentru Woyzeck am slabit 12 kg. Totuși, cel mai drag personaj mi-a fost Fundulea din „Visul unei nopți de vară”. Personaje antimpatice nu am și nu am avut. Un actor trebuie să-și iubească personajul.
orasul-tulcea.ro: Ce înseamnă să fii actor de teatru ? Ai prefera actoria cinematografică ?
Mihai: O profesie teribil de grea. Tot timpul trebuie să fii foarte atent. E suficientă o singură clipă de neatenție și lucrul tău sau parerea celorlalți se pot schimba diametral. Am jucat în film, dar nu pot spune că aș prefera filmul teatrului. Teatrul a fost și este prima și cea mai mare iubire.
orasul-tulcea.ro: La aproape toate spectacolele jucate până acum la ”Jean Bart” sala a fost plină, dar, asta înseamnă că avem un public pregătit pentru teatru ? Stie el să aprecieze teatrul pentru ceea ce reprezintă si nu ca pe o alternativă a televizorului ?
Mihai: Da, sunt convins că publicul tulcean este un public aproape matur.
orasul-tulcea.ro: Când crezi că vei putea spune că esti un actor complet ?
Mihai: Un actor, îmi scapă numele său, spunea că antrenamentul actorului durează pe puțin zece ani. Eu înclin să-i dau dreptate gândindu-mă la acele multe lucruri pe care l-am învățat în câmpul meseriei mele, de curând.
orasul-tulcea.ro: Ți s-a întâmplat vre-o dată să iesi cu greu dintr-un rol ? Dar să intri ? De ce ?
Mihai: Da, îmi amintesc că în timpul lucrului la Woyzeck stateam la fumoar și vroiam să mă exprim, dar nu puteam, iar privirea (simteam eu) mi se pierdea în eter. A fost o stare ciudată, exact starea personajului meu.
orasul-tulcea.ro: Cât de mult te influentează regizorul în modul în care percepi personajele ?
Mihai: Regizorul îți oferă drumurile, el trasează logica lor iar tu, actorul, căptușești restul. Tu pui carne pe personaje. Influența regizorului într-o piesă ar trebui să fie foarte mare, dar în același timp să nu amputeze arta și misiunea de creator a actorului.
orasul-tulcea.ro: În ce piesă nu vei juca niciodată deși ți-ai dori ?
Mihai: De ce să nu joc? Nu îmi fac astfel de gânduri. Un actor ar trebui, teoretic vorbind, să poată juca orice.
orasul-tulcea.ro: Îți este frică de vre-un rol - personaj ? Mă refer la a-l juca, bineînteles...
Mihai: Îmi ieste frică de orice personaj de la începutul repetițiilor lectură și până la descifrarea mișcării. Apoi ușor ușor personajul devine un aliat.
orasul-tulcea.ro: Din ce rol / personaj nu ai vrea să mai ieși niciodată ?
Mihai: Dacă ar exista un personaj etern fericit, fără drame spirituale sau materiale mi-ar plăcea să rămân blocat în lumea lui.
orasul-tulcea.ro: Tulcea, un oraș parcă prea liniștit... sau nu ?
Mihai: Da, Tulcea are și cred că a avut din totdeauna caracteristica asta. Pe de o parte e bine că e liniștit. Pe de alta însă, de multe ori din conflicte se poate naște ceva durabil.
orasul-tulcea.ro: La ce ar trebui să se rezume cultura generală a unui actor ?
Mihai: Cultura generală a unui actor ar trebui să fi amplă, nu strică informații, indiferent de natura lor, în depozitul său informațional. Un actor trebuie să aibă orizonturile deschise, nu obturate de carențe culturale pe care, mai devreme sau mai târziu, va trebui (de va dori să practice în continuare această profesie) să și le umple.
orasul-tulcea.ro: Care este modelul tău de actorie, actorul simbol pentru tine ? De ce ?
Mihai: Am modele. Printre primele s-ar număra fosta mea profesoară din facultate, doamna Diana Cheregi, o actriță puternică, matură și înzestrată cu acel „ceva” cu care te naști numai. Talent și tehnică precum doi vectori a căror rezultantă te lasă fascinat ca și spectator. Invidios ca și coleg.
Mihai Gălățan este absolvent al Facultatății de Artă, Secția Actorie, din cadrul Universității ”Ovidius” Constanța.
Din portofoliul teatral al lui Mihai Gălățan putem puncta o serie de personaje pe care le-a interpretat:
- Lunardo Crozzola - ”BĂDĂRANII” de Carlo GOLDONI, regia: Diana CHEREGI – examen de licență;
- Pictorul -”ȘATRA” după Maxin GORKI, regia: Beatrice RANCEA, Teatrul Național Constanța;
- Guros - ”Viața și pătimirile lui Ovidius Publius Nasso” de Paul MIRON, regia: Diana CHEREGI;
- Bartholo - ”Nunta lui Figaro" de Pierre de Beaumarchais, regia: Radu OLĂREANU;
- Ichim - ”Steaua fără nume” de Mihail SEBASTIAN, regia: Aurel PALADE;
- Thomas - ”Anunț, vând femei" de Diana VLASE, regia: Diana VLASE, Teatrul ,,Nou", București;
- Beauparthuis - ”Pălăria” de Eugene Labische, regia: Ion DORE;
- Fundulea - ”Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare, regia: Ion DORE;
- Ciubukov - ”Efectul dăunător al...cererii în căsătorie” de A. P. CEHOV, regia: Ion DORE, Vlad AJDER;
- Pampon- ”D-ale carnavalului" de I. L. Caragiale, regia: Ion DORE;
- Pantalone - ”Arlecchino, slugă la doi stăpâni” de Carlo GOLDONI, regia: Ion ORE;
- Podkoliosin - ”Căsătoria” de Gogol, regia: Ion DORE;
- Motănelul - ”Cocoșelul neascultător” de Ion Lucian, regia: Nelu SERGHEI;
- Chitaristul - ”Dicte-Um poetic" de Alina ȘANDRA, regia: Aurel PALADE;
- Woyzeck - ”Woyzeck" de Georg BUCHNER, regia: Aurel PALADE;
- Wolfy - ”Detectivi pe portativ”, de Geo Iancu CĂLINESCU, regia: Alexandru BOUREANU;
- Bărbatul- ”Prostia Omenească”, după Ion CREANGĂ, regia: Nelu SERGHEI;
- Jupân Dumitrache- ”O noapte furtunoasă”, de Ion Luca CARAGIALE, regia: Cristian GHEORGHE;
Pe linie cinematografică, Mihai Gălățan a fost prezent în diverse personaje sau producții
- Preot - ”California Dreaming” – regia: Cătălin NEMESCU;
- ”Boogie" – regia: Radu MUNTEAN;
- Studentul- ”Trip" – regia: Florina TITZ;
- Popa Tânjală - ”Aurora cioclopedică” – regia: Sorin Lucian IONESCU;
- Greierele manelist- ”Greierii și furnicile" – film muzical de televiziune pentru copii – Regia: Dumitru LUPU;
Ne re-citim si saptamana viitoare, cu un nou interviu cu unul dintre actorii ce joaca pe scena teatrului tulcean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu