La mulți ani, Teatrul ,,Jean Bart”

Motto:  Ziceam că teatrul e nouă zecimi muncă istovitoare care înseamnă transpiraţie, aplicaţie, meşteşug. A fi un bun actor în teatru înseamnă să vrei să fii asta mai mult decât orice pe lume, înseamnă o concentrare de dorinţă, de ambiţie şi de sacrificiu cum nu o cere nici o altă profesie. Şi mai cred că bărbatul sau femeia care acceptă această condiţie nu poate fi un om obişnuit, nu poate fi oricine. Să dai atât de mult, pentru – aproape întotdeauna – atât de puţin!

 JOSEPH L. MANKIEWICZ

Teatrul nostru a împlinit luna trecută 7 ani. În februarie 2008 a avut loc deschiderea oficială, iar trei luni mai târziu s-a început lucrul la prima producție proprie: spectacolul ,,Nunta lui Figaro”. Abia ieșiți de pe băncile facultății priveam oarecum cu admirație, oarecum cu teamă, la spațiul în care (cine și-ar fi imaginat?) am muncit în toți acești ani. Totul era nou și rece, însă. Îi lipsea... sufletul. Afișele de pe pereții camerei unui individ, cutia lui cu cd-uri, acel etern sertar cu usb-uri, creioane și alte gadgeturi –toate acestea reprezintă explozia spiritului său în spațiul în care trăiește. Toate aceste obiecte îi pot contura portretul. Iar cei patru pereți, ca prin magie, prind viață! Teatrului îi lipsea atunci acel muc de țigară stins cu grabă de actorul care se grăbește la scenă, acea cămașă de epocă așezată pe umeraș în cabină, acele zgârieturi de pe podele, săpate de mutarea unui element greoi de decor. Îmi place să cred că acum, după 7 stagiuni pline, după sute și sute de ore de lucru, Teatrul Jean Bart este un organism viu, compus din dragostea nedisimulată a celor ce muncim dincolo de porțile sale. Atunci, în 2008, stând la fumoar, îmbrăcat și machiat de spectacol, îmi repetam în minte: ,,Lucrez la un teatru! Sunt, cu adevărat, actor! Oau!”. Era un citat din filmul ,,Cele șapte fețe ale doctorului Lao”, care suna astfel: De fiecare data când iei de pe jos o mână de pământ și vezi nu pământul, ci o minune, un mister și o bijuterie, oprește-te și spune-ți: ,,Trăiesc, iar a fi viu e fantastic!”. Acest tip de revelație l-am avut în clipa aceea. Chiar si acum, când scriu toate acestea, starea amintită îmi revine în forma de atunci.

La vârsta la care copilul scoate ochii în lume, vârstă asociată adesea cu etapa bunei creșteri, Teatrul ,,Jean Bart” se pregătește, meticulos și temeinic, să devină cunoscut și în afara ,,casei”.

Celebrul actor, regizor și scenarist Ion Sapdaru (n. 4 august 1961, Doroțcaia, Republica Moldova) a acceptat invitația conducerii Teatrului nostru de a monta un spectacol aici. Bucuria lucrului cu un profesionist desăvârșit este dublată și de calitatea textului propus: piesa de teatru  ,,Douăzeci de minunte cu îngerul” de Alecsander Vampilov. O savuroasă metaforă într-un act, populată de personaje ce fac parte din toate mediile sociale –o societate în miniatură- ale cărei cutume se zguduie din temelii atunci când o persoană misterioasă dorește să facă bine fără niciun interes ascuns. Convinși fiind de faptul că omul în esență este în mare parte cinstit, corect și bun (în măsura în care lumea civilizată și-a impus rațional principiile respectului pentru semeni), cei implicați în acțiune vor conștientiza, într-un final, decrepitudinea lor morală. 

Ion Sapdaru a absolvit facultatea de teatru din Chișinău în 1983 și facultatea de film VGIK din Moscova în 1989. Este actor și regizor la Teatrul Național din Iași, este regizor la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. A fost asistent la Facultatea de teatru G.Enescu, Iași (1990-1992, 1994-1997). A fost premiat de Uniter în 2009 pentru cea mai bună piesă, ,,Natură moartă cu nepot obez”, dar după două zile i s-a retras premiul pentru că s-a descoperit că a fost publicat un fragment din piesă (fără știrea autorului) într-o revistă literară din Basarabia, regulamentul interzicând acest lucru. Premile sale, naționale și internationale,  numără aproape toate categoriile pentru care ar putea fi nominalizat un actor/regizor. Printre acestea amintim: Premiul Gopo, cel mai bun actor în rol principal - 2007, Premiul pentru cel mai bun actor - Paris, Premiul pentru cel mai bun actor - Cottbus, Germania, Premiul pentru cel mai bun actor - Italia, Premiul pentru cea mai bună regie - British Council 1998, Premiul Uniter pentru cea mai bună piesă - 2009 /neacordat.

A jucat mult în teatru, iar palmaresul său cinematografic este impresionant. Din peliculele în care a apărut extragem: ,,După dealuri”, ,,Amintiri din Epoca de Aur”, ,,4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, ,,A fost sau n-a fost?”, ,,California Dreamin' (nesfârșit)”, ,,Hârtia va fi albastră”. Întrebat despre actoria ce poate fi privită uneori ca pe o unealtă a celebrității, Ion Sapdaru răspunde în stilu-i caracteristic, inteligent și cu umor:

,,În artă şi în teatru trebuie să îţi vezi de treabă. Nu trebuie să urmăreşti scopul de a fi faimos. Faima e relativă în România. Îmi place să fiu un mare anonim. Faimozitatea mea se exprimă în felul următor: atunci când mă duc jos la alimentară şi cer nişte salam, vânzătoarea îmi dă unul proaspăt.”

Despre proiectul amintit vom reveni cu amănunte cât mai curând, în prag de Premieră. Până atunci, însă, unele din detaliile ce înconjoară această nouă producție se vor păstra în taină.

O a doua pârghie a importantei mize propusă de teatrul tulcean- recunoașterea pe plan național, o constituie reînființarea Festivalului Tragos. Festivalul de teatru Tragos a fost înființat în 1993 de către regizorul Ion Dore și actorul Nelu Serghei. În 1997 a devenit festival internațional. Ediția din acest an va avea loc, cel mai probabil, în toamnă. Până atunci se va stabili mapa de existență a proiectului, cât și tematica propriu zisă. Nelu Serghei, într-un interviu din anul 2008, mărturisea: ,, „Din anul 1995, festivalul devine internațional, între timp dobândind statutul de cel mai curtat și râvnit festival din țară. Din lipsă de fonduri, în anul 1999, își încetează existența, până în anul 2003, când își mai adaugă o ediție. Dar, din păcate, aceeași lipsă de fonduri financiare face ca festivalul  să treacă în anonimat. La cerințele insistente ale formațiilor de teatru din țară și ale instițuțiilor, considerând că această manifestare nu aparține numai tulcenilor, prin valoarea deja dovedită în edițiile trecute, «Tragos» renaște…”. Să sperăm că această a doua renaștere a festivalului va aduce un plus de prospețime și publicitate Teatrului și de ce nu, orașului nostru, care nu o data s-a dovedit a fi un  focar al artei, demn de a fi luat în seamă la cel mai înalt nivel.

actor Mișu Gălățan