De Ziua Mondială a Teatrului, o nouă premieră la ,,Jean Bart”- ,,O soacră de poveste”

…si-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângâiată de viitoarele nurori.

Ion Creangă

În fiecare an, pe 27 martie, câte o personalitate marcantă a lumii teatrului, este invitată să transmită un mesaj iubitorilor artei Thaliei. Anul acesta a fost rândul regizorului Krzysztof Warlikowski. Acesta  este unul dintre cei mai reprezentativi regizori europeni ai generaţiei sale. S-a născut în Polonia în 1962. În munca sa cu actorul, îl îndrumă pe acesta către cele mai profunde straturi ale creativităţii sale, inventând, practic, un nou fel de a pune în scenă Shakespeare. Reflectând la misiunea sine qua non a artei dramatice, acesta declară:

,,Copiem, în loc să ne creăm propriile lumi care să incite la dezbateri, care au la bază emoţiile ascunse în interiorul nostru. În fapt, tocmai Teatrul este cel care reuşeşte să dezvăluie aceste lumi.”

Pe 27 martie 2015, de Ziua Mondială a Teatrului, a avut loc premiera spectacolului pentru copii și oameni mari ,,O soacră de poveste” de George Vasilescu, în regia lui Radu Niculescu.

George Vasilescu (născut pe 14 decembrie 1902 la Huși, județul Vaslui, decedat pe 21 aprilie 1976 la Iași), deși a fost ofițer și avocat, este cunoscut mai degrabă pentru dramatizările sale după opera lui Ion Creangă, cum ar fi ,,Soacra cu trei nurori” (Ochiul soacrei), ,,Harap Alb”, ,,Stan Pățitul”.

Actor, profesor universitar iar acum regizor, Radu Niculescu (cunoscut tulcenilor din spectacolele ,,Woyzeck”, ,,Visul unei nopți de vară” sau ,,Dineu cu proști”) propune o comedie cu iz popular, realizată cinstit și tradițional.

Firul narativ se țese în jurul personajului Aftinia- stăpâna casei, mereu nemulțumită de nora Anica, nevasta întâiului născut și de fiii săi (Constantin, Culai și Gheorghe). Aceasta reproșează tinerilor tocmai ceea ce ea, cu șireată istețime și mereu pusă pe sfadă, promovează prin propriul comportament: lenea în gospodărie. O dată cu mariajul băieților mai mici, raportul de forțe scade în detrimentul soacrei, ajungându-se la punctul culminat: o mamă de bătaie binemeritată, urmare a unui acces de furie provocat. Spre deosebire de finalul macabru din povestea cu același titlu scrisă de Ion Creangă, în textul propus deznodământul este fericit. Destinul soacrei nu este unul tragic. După corecția administrată de nurorile sătule de traiul amar, după împărțirea averii, Aftinia este încredințată că va fi îngrijită pe măsura generozității de care, aparent, a dat dovadă.

Radu Niculescu ne mărturisește: ,,O soacră de poveste, este o reinterpretare hazlie, a Soacrei cu trei nurori. Nu ne propunem decât să readucem aminte, în termeni amuzanți, că omenia și buna înțelegere, sunt unele dintre cele mai de preț calități umane. Ține doar de noi cât de fericiți suntem, este o opțiune personală.

Astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului, ne revine onoarea, plăcerea, datoria, de a vă chema în jurul nostru să vă spunem o nouă poveste, cu tot dragul, să vă facem noi un cadou, de ziua noastră: sufletul nostru întreg! Trăiască Teatrul, trăiască Spectatorul, trăiască Actorul!”

Distribuția : Nelu SERGHEI (soacra Aftinia), Iuliana GOROVEI/ Carmen NICOARĂ (Anica), Gabriela CIOLACU (Floarea), Irina NAUM (Agripina), Nicoleta LUNGU (Maranda), Costel ZAMFIR (Culai), Cristi NAUM (Gheorghe), Mihai GĂLĂȚAN (Constantin). Regia : Radu NICULESCU, coregrafia : Oana- Lavinia ȘTEFAN PISAROGLU, costume : Alina COSTEA, scenografia : Daniel IACOBLEV –BARĂU.

Mihai Gălățan